Scurt -ă
Definitie, sens si explicatie
1Scurt, -ă, scurti, -te, adjectiv adverb , substantiv feminin I. Adjectiv
1. (Despre obiecte) De lungime redusa. ♦ (Despre distante, drumuri) Care se parcurge in putin timp (avand o lungime redusa). ♦ (Substantivat, f. plural) Unde scurte. ♦ Expresie A lua (sau a tine pe cineva) de (sau din) scurt = a trata (pe cineva) cu asprime, a supune (pe cineva) unei discipline severe. (Substantivat, f.) A trage scurta = a duce greul, a suporta consecinte (neplacute). ♦ Infinitiv scurt = forma de infinitiv in limba romana, care poarta caracteristica conjugarii. ♦ (Despre opere literare sau stiintifice) De proportii reduse. ♦ (Despre vorbire) Concis, fara multe cuvinte. ♢ Locutiune adverb În (sau pe) scurt = fara multe cuvinte, in putine vorbe. ♦ Figurativ Marginit, redus.
2. (Despre parti ale corpului) De lungime mica; (despre fiinte) mic de statura, scund. ♢ Vedere scurta = miopie. ♢ Expresie (A fi) scurt de vedere = (a fi) miop.
A avea mana scurta = a fi zgarcit. ♦ (Despre lucruri) Care are o inaltime mica.
3. (Despre vreme sau despre alte notiuni temporale) Care dureaza putin, care trece sau se termina repede. ♢ Silaba (sau vocala) scurta = silaba (sau vocala) care are o durata mai mica decat durata medie. ♢ Expresie În (sau peste) scurt timp sau in scurta vreme = in curand. Ii. Adv.
1. Brusc, repede.
Se opreste scurt. ♦ Fara multa vorba; fara a admite replica, energic.
I-a poruncit scurt.
2. (De) la distanta mica; prin extensiune strans.
A lega scurt. Iii. S.f.
1. Haina groasa, de obicei vatuita sau imblanita, lunga pana deasupra genunchilor.
2. (Popular) Inflamare a ganglionilor de la subsuoara sau din regiunea inghinala; adenopatie axiala sau inghinala. – Probabil limba latina *excurtus (= curtus) sau din Scurta (derivat regresiv).
1. (Despre obiecte) De lungime redusa. ♦ (Despre distante, drumuri) Care se parcurge in putin timp (avand o lungime redusa). ♦ (Substantivat, f. plural) Unde scurte. ♦ Expresie A lua (sau a tine pe cineva) de (sau din) scurt = a trata (pe cineva) cu asprime, a supune (pe cineva) unei discipline severe. (Substantivat, f.) A trage scurta = a duce greul, a suporta consecinte (neplacute). ♦ Infinitiv scurt = forma de infinitiv in limba romana, care poarta caracteristica conjugarii. ♦ (Despre opere literare sau stiintifice) De proportii reduse. ♦ (Despre vorbire) Concis, fara multe cuvinte. ♢ Locutiune adverb În (sau pe) scurt = fara multe cuvinte, in putine vorbe. ♦ Figurativ Marginit, redus.
2. (Despre parti ale corpului) De lungime mica; (despre fiinte) mic de statura, scund. ♢ Vedere scurta = miopie. ♢ Expresie (A fi) scurt de vedere = (a fi) miop.
A avea mana scurta = a fi zgarcit. ♦ (Despre lucruri) Care are o inaltime mica.
3. (Despre vreme sau despre alte notiuni temporale) Care dureaza putin, care trece sau se termina repede. ♢ Silaba (sau vocala) scurta = silaba (sau vocala) care are o durata mai mica decat durata medie. ♢ Expresie În (sau peste) scurt timp sau in scurta vreme = in curand. Ii. Adv.
1. Brusc, repede.
Se opreste scurt. ♦ Fara multa vorba; fara a admite replica, energic.
I-a poruncit scurt.
2. (De) la distanta mica; prin extensiune strans.
A lega scurt. Iii. S.f.
1. Haina groasa, de obicei vatuita sau imblanita, lunga pana deasupra genunchilor.
2. (Popular) Inflamare a ganglionilor de la subsuoara sau din regiunea inghinala; adenopatie axiala sau inghinala. – Probabil limba latina *excurtus (= curtus) sau din Scurta (derivat regresiv).
2Scurt antonim: lung, vast
3Scurt adjectiv , adverb
1. adjectiv mic, redus, restrans. (Un text -.)
2. adjectiv verifica cuvantul: concis.
3. adjectiv verifica cuvantul: scund.
4. adjectiv mic. (Creion -.)
5. adjectiv mic. (Vara noaptea-i -.)
6. adjectiv verifica cuvantul: putin.
7. adverb strans. (Apuca iapa - de capastru.)
8. adverb brusc, deodata, fulgerator, instantaneu, odata, repede, subit, (popular) numai, (regional) tarla-marla. (- se intoarce spre el si ...)
1. adjectiv mic, redus, restrans. (Un text -.)
2. adjectiv verifica cuvantul: concis.
3. adjectiv verifica cuvantul: scund.
4. adjectiv mic. (Creion -.)
5. adjectiv mic. (Vara noaptea-i -.)
6. adjectiv verifica cuvantul: putin.
7. adverb strans. (Apuca iapa - de capastru.)
8. adverb brusc, deodata, fulgerator, instantaneu, odata, repede, subit, (popular) numai, (regional) tarla-marla. (- se intoarce spre el si ...)
4Scurt adjectiv verifica cuvantul: incuiat, ingust, limitat, marginit, obtuz, putin, redus.
5Scurt adjectiv m., plural scurti; f. singular scurta, plural scurte
6Scurt1 adverb 1) Lasand o lungime mica. A reteza -. 2) În putine cuvinte; concis. A vorbi -. ♢ Pe - (sau in -) concis. - si cuprinzator concis si cu un continut bogat. /<lat. excurtus
7Scurt2 -ta (-ti, -te) (in opozitie cu Lung) 1) (despre obiecte, distante, parti ale corpului etcetera) Care are o lungime mica sau mai mica decat cea obisnuita. Rochie -ta.
Picior -. ♢ A lua (pe cineva) din - a manifesta asprime (fata de cineva). A tine (pe cineva) din - a supune (pe cineva) unui control sever. - de vedere miop. A avea mana -ta a fi zgarcit. A fi - la vorba a vorbi putin; a fi necomunicativ. În -ta vreme (sau in - timp) peste putin timp; in curand. 2) (despre lucrari literare, muzicale etcetera) Care este de proportii reduse. /<lat. excurtus
Picior -. ♢ A lua (pe cineva) din - a manifesta asprime (fata de cineva). A tine (pe cineva) din - a supune (pe cineva) unui control sever. - de vedere miop. A avea mana -ta a fi zgarcit. A fi - la vorba a vorbi putin; a fi necomunicativ. În -ta vreme (sau in - timp) peste putin timp; in curand. 2) (despre lucrari literare, muzicale etcetera) Care este de proportii reduse. /<lat. excurtus
8Scurt (-ta), adjectiv –
1. De lungime mica. –
2. De durata mica. –
3. Concis, rezumat. –
4. Mic, jos, de inaltime mica. – Mr. scurtu, istr. scurt.
Limba Latina cŭrtus sau *excŭrtus (Densusianu, Hlr., 169; Puscariu 463; Rew 2421), conform limba italiana (s)corto, limba albaneza škurtë, prov. cort, franceza court, cat. curt, sp. corto, port. curto.
Sunetul s- este, de obicei, explicat pornind de la excŭrtāre; dar ar putea fi si de origine expresiva, cel putin in rom.
În mr. pare sa depinda de limba albaneza; conform limba albaneza Skortull, toponim (Jokl, Ba, Iv, 195), care provine in mod sigur din rom.
Derivat scurta, substantiv feminin (varice la subtioara, inflamatie, tumoare; capa, mantou scurt; Trans., pai mic; pai pentru a trage la sorti); curta, verb (Banat, a taia lemne); scurta, verb (a taia, a face mai scurt; a micsora, a concentra; a merge direct), din excŭrtāre, cuvint vulgar si tirziu (Niermeyer 390), conform limba albaneza škurtoń (Meyer 217; Philippide, Ii, 640), calabr. scurtare (conform Rew 2994); scurtatura, substantiv feminin (lemn, bat scurt, retevei); scurtime, substantiv feminin (insusirea de a fi scurt); scurteica, substantiv feminin (cataveica, scurta de blana, haina de stofa pentru femei); prescurta, verb (a abrevia), dupa limba germana verkürzen. – Din rom. provin bulgara skurtejka (Capidan, Raporturile, 224; Bernard 38), limba sarba: škurteljka, stuteljka.
1. De lungime mica. –
2. De durata mica. –
3. Concis, rezumat. –
4. Mic, jos, de inaltime mica. – Mr. scurtu, istr. scurt.
Limba Latina cŭrtus sau *excŭrtus (Densusianu, Hlr., 169; Puscariu 463; Rew 2421), conform limba italiana (s)corto, limba albaneza škurtë, prov. cort, franceza court, cat. curt, sp. corto, port. curto.
Sunetul s- este, de obicei, explicat pornind de la excŭrtāre; dar ar putea fi si de origine expresiva, cel putin in rom.
În mr. pare sa depinda de limba albaneza; conform limba albaneza Skortull, toponim (Jokl, Ba, Iv, 195), care provine in mod sigur din rom.
Derivat scurta, substantiv feminin (varice la subtioara, inflamatie, tumoare; capa, mantou scurt; Trans., pai mic; pai pentru a trage la sorti); curta, verb (Banat, a taia lemne); scurta, verb (a taia, a face mai scurt; a micsora, a concentra; a merge direct), din excŭrtāre, cuvint vulgar si tirziu (Niermeyer 390), conform limba albaneza škurtoń (Meyer 217; Philippide, Ii, 640), calabr. scurtare (conform Rew 2994); scurtatura, substantiv feminin (lemn, bat scurt, retevei); scurtime, substantiv feminin (insusirea de a fi scurt); scurteica, substantiv feminin (cataveica, scurta de blana, haina de stofa pentru femei); prescurta, verb (a abrevia), dupa limba germana verkürzen. – Din rom. provin bulgara skurtejka (Capidan, Raporturile, 224; Bernard 38), limba sarba: škurteljka, stuteljka.