Definitie Scut - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Scut, scuturi, substantiv neutru
1. Arma defensiva de metal, de piele etcetera, de diverse forme si marimi, cu care luptatorii din antichitate si din evul mediu isi aparau pieptul de lovituri; pavaza. ♦ (Rar) Blazon (in forma de scut 1).
2. Figurativ Aparare, ocrotire, sprijin.
3. (Tehn.) Masca sau paravan protector folosite de sudori.
4. Constructie metalica sau de lemn mobila, folosita la sustinerea peretelui si a tavanului unei galerii de mina sau la protejarea lucrarilor de sapare si de captusire a unui tunel.
5. (Geologie) Regiune intinsa din cadrul unei platforme, in care apare la suprafata fundamentul platformei, format din sisturi cristaline si vechi roci magmatice.
6. Parte chitinoasa care alcatuieste epiderma sau scheletul unor vietuitoare, avand rol protector. – Limba Latina Scutum.

Varianta definitie 2: Scut substantiv (MILITAR) pavaza, (invechit) aspida, calcan. (Ostas cu - si sulita.)

Varianta definitie 3: Scut substantiv verifica cuvantul: aparare, aparatoare, armoarii, blazon, emblema, garda, grija, ocrotire, protectie, sprijin, stema, sopron.

Varianta definitie 4: Scut substantiv neutru, plural scuturi

Varianta definitie 5: Scut -uri n. 1) (in antichitate si in evul mediu) Arma defensiva de lemn, de metal sau de piele, cu care luptatorii isi aparau corpul de lovituri; pavaza. ♢ A se intoarce din lupta cu - a iesi din lupta biruitor. 2) Blazon de forma acestei arme. 3) figurat Persoana sau lucru care protejeaza; pavaza. 4) figurat Protectie de care se bucura cineva. Sub -ul legii. 5) Masca sau paravan folosit de sudori. 6) tehnica Constructie de protectie (in mine, in tunele etcetera). 7) geol.
Portiune intinsa dintr-o platforma unde ies la suprafata rocile fundamentului cutat. 8) biol.
Formatie chitinoasa de protectie (epidermica sau scheletica) a corpului unor vietuitoare. /<lat. scutum

Varianta definitie 6: Scut (-turi), substantiv neutru – Pavaza, aparatoare de piele.
Limba Latina scūtum (Puscariu 1568; REW 7759); conform limba albaneza skjut (Philippide, II, 654), logud. iskudu, prov., cat. escut, franceza ecu, sp., port. escudo. – Derivat scutar, substantiv neutru (invechit, scut); scutar (var. scutas), substantiv masculin (scutier); scuti, verb (invechit, a proteja, a pune la adapost; cuvant invechit, a cruta, a menaja, a pastra; a salva; a ierta, a se dispensa, a se pastra), a carui formatie este normala (conform sp. escudar), fara sa fie nevoie sa se recurga la limba slava (veche) (Candrea); scuteala, substantiv feminin (Trans., protectie, adapost, iertare, dispensa, scutire, privilegiu); scutelnic, substantiv masculin (taran scutit de bir; soldat care slujea in militie pentru a fi scutit de biruri), de la cuvintul anterior (legatura cu limba slava (veche) skotŭ „oaie”, propusa de Miklosich, Slaw.
Elem., 45 si Miklosich, Lexicon, 849, este gresita); scutire, substantiv feminin (iertare, dispensa); scutitor, adjectiv (protector); scutier, substantiv masculin, din franceza ecuyer adaptat la scut.