Seimen
Definitie, sens si explicatie
1Seimén, seimeni, substantiv masculin (În secolul Xvii-xviii, in Țara Romaneasca si in Moldova) Soldat din corpul de ostasi mercenari pedestri inarmati cu sanete, a caror atributie era paza curtii domnesti. [Varianta: Siimen, simen substantiv masculin] – Din limba turca: Seğmen.
2Seimen substantiv masculin (silabe sei-), plural seimeni
3Seimén -i m. (in tarile romanesti secolul Xvii-xviii) Ostas mercenar care isi facea serviciul in garda de paza de la curtea domnitorului. /<turc. seğmen, seymen
4Seimen, seimeni, substantiv masculin (invechit)
1. (la plural) diviziune a corpului ienicerilor in armata turceasca, compusa din 34 de regimente.
2. (la plural) corp de armata intocmit de Matei Basarab, compus din 2000 de lefegii straini (sarbi, bulgari, greci si albanezi) sub comanda unui polcovnic, pentru paza Curtii domnesti.
3. soldat din acest corp de ostasi, inarmat cu saneata (pusca).
4. (adj.; reg.; in forma: seiman) viteaz.
1. (la plural) diviziune a corpului ienicerilor in armata turceasca, compusa din 34 de regimente.
2. (la plural) corp de armata intocmit de Matei Basarab, compus din 2000 de lefegii straini (sarbi, bulgari, greci si albanezi) sub comanda unui polcovnic, pentru paza Curtii domnesti.
3. soldat din acest corp de ostasi, inarmat cu saneata (pusca).
4. (adj.; reg.; in forma: seiman) viteaz.
5Seimen (-ni), substantiv masculin –
1. Corp de infanterie limba turca –
2. Infanterie, in Muntenia si Mold. – Varianta cuvant invechit s(i)me(a)n.
Mr., megl. seimen.
Limba Turca: seymen (seineanu, Iii, 105), conform limba neogreaca: σειμένης, limba albaneza, bulgara seimen. – Derivat seimenesc, adjectiv (propriu seimenului).
1. Corp de infanterie limba turca –
2. Infanterie, in Muntenia si Mold. – Varianta cuvant invechit s(i)me(a)n.
Mr., megl. seimen.
Limba Turca: seymen (seineanu, Iii, 105), conform limba neogreaca: σειμένης, limba albaneza, bulgara seimen. – Derivat seimenesc, adjectiv (propriu seimenului).