Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Semăna

1 * Cuvantul cu diacritice: semăná
Cuvantul fara diacritice: semana

Definitie: SEMĂNA², semăn, verb I. Intranzitiv 1. A avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna. ♢ Expresie A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul. 2. A părea, a arăta, a face impresia de... – Limba Latina similare.

2 * Cuvantul cu diacritice: semăná
Cuvantul fara diacritice: semana

Definitie: SEMĂNA¹, semăn, verb I. Tranzitiv 1. A pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil, pentru a o face să încolțească și să răsară; a însămânța. ♦ (Înv.) A vârî în pământ, a îngropa. ♦ (Popular) A arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etcetera în direcția unei persoane de Anul nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare. 2. A pune din loc în loc; a presăra, a împrăștia, a risipi. 3. Figurativ A răspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etcetera – Limba Latina seminare.

3 * Cuvantul cu diacritice: semăná
Cuvantul fara diacritice: semana

Definitie: SEMĂNA verb verifica cuvantul: difuza, împrăștia, îngropa, planta, populariza, propaga, propovădui, pune, răsădi, răspândi, sădi, transplanta.

4 * Cuvantul cu diacritice: semăná
Cuvantul fara diacritice: semana

Definitie: SEMĂNA verb 1. a aduce, a se apropia, a se asemăna, a se asemui, (învechit și popular) a se lovi, (regional) a se cumpăni, (învechit) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (- cu sora lui.) 2. verifica cuvantul: părea.

5 * Cuvantul cu diacritice: semăná
Cuvantul fara diacritice: semana

Definitie: SEMĂNA verb 1. (AGRIC.) a însămânța, (prin Mold. și Olt.) a sămânța. (Au - orzul.) 2. (AGRIC.) a pune. (Când - porumbul?) 3. verifica cuvantul: răspândi.

6 * Cuvantul cu diacritice: semăná
Cuvantul fara diacritice: semana

Definitie: semăna (a însămânța, a avea trăsături comune) verb, indicativ prezent 1 singular semăn, 3 singular și plural seamănă; conjunctie: prezent 3 singular și plural semene

7 * Cuvantul cu diacritice: a semăná seámăn
Cuvantul fara diacritice: semana

Definitie: A SEMĂNA¹ seamăn tranzitiv 1) (semințe de plante cultivate) A introduce în sol (pentru a încolți și a crește); a însămânța. - grâu. ♢ Culege ce-ai semănat se spune, când cineva trebuie să suporte consecințele unor fapte de-ale sale. 2) pop. (persoane) A presăra cu semințe de cereale dorind fericire în Noul An. 3) figurat A împrăștia uniform pe o suprafață. - flori în calea cuiva. 4) fig. (idei, gânduri, intrigi etcetera) A face să devină cunoscut unui cerc larg de persoane; a răspândi; a propaga. limba latina seminare

8 * Cuvantul cu diacritice: a semăná seámăn
Cuvantul fara diacritice: semana

Definitie: A SEMĂNA² seamăn intranzitiv 1) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a se asemăna; a se asemui. Seamănă cu fratele său. ♢ - ca două picături de apă a avea foarte multe trăsături comune. 2) A avea aparența (de); a fi în aparență; a da semne (de); a părea; a se arăta. limba latina similare

9 * Cuvantul cu diacritice: semăná -eámăn -át
Cuvantul fara diacritice: semana

Definitie: semăna (-eamăn, -at), verb – 1. A însămînța. – 2. A împrăștia, a risipi. – 3. A răspîndi, a propaga. – Varianta Mold. sămăna. Mr. seamîn, siminare, megl. sęmin(are), istr. semiru. Limba Latina sēmĭnāre (Pușcariu 1505; REW 7807), conform limba italiana seminare, prov. semenar, franceza semer, sp. sembrar, port. semear. – Derivat semănat, substantiv neutru (insămînțare; obicei folcloric de Anul Nou care constă în a arunca înspre oameni grîu sau orez, în semn de abundență); semănător, substantiv masculin (muncitor agricol care seamănă); semănătoare, substantiv feminin (femeie care seamănă, mașină agricolă care seamănă); semănătură, substantiv feminin (însămînțare, loc semănat). – Conform: sămînță.

10 * Cuvantul cu diacritice: semăná -eámăn -át
Cuvantul fara diacritice: semana

Definitie: semăna (-eamăn, -at), verb – 1. A se asemui, a avea asemănăre. – 2. A părea, a arăta. – Varianta Mold. sămăna. Mold. seamin, siminare. Limba Latina sĭmĭlāre (Pușcariu 1504; REW 7925), conform limba italiana (somigliare), prov., cat. semblar, franceza sembler, sp. (semejar), port. (semelhar). Conform: și Sneyders de Vogel, Les mots d’identite dans les langues rom., Groningen 1947, 113-18. Derivat seamăn, substantiv neutru (asemănare), deverbal (după REW 7928 din limba latina sĭmĭlis); semen, substantiv masculin (aproapele), sing. reconstituit după plural semeni al cuvîntului anterior; semănător, adjectiv (al fel, comparabil). – Conform: asemăna. – Din rom. provine rut. samanaty (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 409).