Definitie Sens - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Sens, sensuri, substantiv neutru
1. Înteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (În semiotica) Întelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic.
Îmi spui cuvinte fara sens.
2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima.
Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ♢ Locutiune adverb Fara sens = fara rost, la intamplare.
Într-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport.
În sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva.
3. Directie, orientare. ♢ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile.
4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din franceza Sens, limba latina Sensus.

Varianta definitie 2: Sens antonim: nonsens

Varianta definitie 3: Sens substantiv verifica cuvantul: simt.

Varianta definitie 4: Sens substantiv I.
1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, semnificatie, valoare, (rar) semantica, semantism, (invechit) noima, simt, talc. (-ul unui cuvant.)
2. verifica cuvantul: semnificatie.
3. coerenta, logica, noima, sir. (Vorbeste fara -.)
4. justificare, logica, motivare, noima, ratiune, rost, temei. (Nu vad -ul acestei decizii.)
5. inteles, mesaj, semnificatie, talc, (invechit) socoteala. (-ul adanc al unei poezii.)
6. semnificatie, talc, (figurativ) pret. (Iscat-am frumuseti si -uri noi.)
7. verifica cuvantul: scop.
8. importanta, insemnatate, semnificatie, valoare, (figurativ) pret. (-ul actului Unirii.) II.
1. directie, parte. (În ce - o iei?)
2. directie, latura, parte. (Din toate -urile veneau spre noi.)
3. cale, directie, linie. (Ce - va urma aceasta dezvoltare?)
4. directie, linie, orientare. (-ul luat de un fenomen.)
5. chip, fel, gen, maniera, mod, (rar) spirit. (Se pot face si alte observatii in acelasi -.)

Varianta definitie 5: Sens substantiv neutru, plural sensuri

Varianta definitie 6: Sens -uri n. 1) Continut (notional sau logic) interior; semnificatie a unui lucru; inteles. 2) lingv.
Înteles al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale. ♢ - lexical inteles individual propriu fiecarui cuvant. - gramatical inteles categorial propriu unui cuvant ca element al unei clase gramaticale de cuvinte. - propriu inteles obisnuit al unui cuvant sau al unei expresii, care reda in mod direct continutul celor exprimate; sens primar. - figurat inteles deosebit de cel propriu aparut prin metaforizare; sens derivat. - literal inteles exact, neinterpretat, al unui cuvant sau al unei expresii. 3) Suport rational; logica a gandirii. ♢ Cu dublu - care are doua intelesuri; echivoc; ambiguu. Într-un anumit - intr-o anumita privinta. Lipsit de - fara continut conceptual. 4) Baza rationala care justifica esenta unui lucru sau realizarea unei actiuni; rost. -ul vietii.
N-are nici un -. ♢ Fara - fara un scop determinat; intr-o doara. 5) Destinatie a unui lucru in functie de utilitatea lui; rost; noima. 6) Directie spre care este orientata o miscare. În - opus.
În toate -urile. ♢ - unic circulatie a vehiculelor intr-o singura directie. /<lat. sensus, limba franceza: sens

Varianta definitie 7: Sens substantiv neutru
1. Înteles, semnificatie, acceptie (a unui cuvant, a unei expresii etcetera). ♦ Continut.
2. Rost, noima, ratiune.
3. Directie, orientare. ♢ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta; sens giratoriu = sens obligatoriu pe care trebuie sa-l urmeze autovehiculele in jurul unui rond situat la o intersectie, intr-o piata etcetera [Conform: franceza sens, limba latina sensus].

Varianta definitie 8: Sens substantiv neutru
1. inteles, semnificatie, acceptie (a unui cuvant). o intr-un anumit - = dintr-un anumit punct de vedere. ♢ continut.
2. rost, noima, ratiune.
3. directie, orientare.. o - unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta.
4. (matematica, fiz.) fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. (< franceza sens, limba latina sensus)