Separație
Definitie, sens si explicatie
1Separație, separatii, substantiv feminin Despartire, separare. ♢ Separatia puterilor = principiu care sustine ca puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca dintr-un stat pot si trebuie sa actioneze independent una de alta, avand o anumita interdependenta si dreptul de control reciproc.
Separatie de domiciliu = dispensa premergatoare divortului prin care se acorda sotilor dreptul de a avea domicilii legale diferite.
Separatie de bunuri = (in unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea ca femeia isi pastreaza libera dispunere a bunurilor sale aduse in casatorie pentru sustinerea sarcinilor acesteia.
Separatie de patrimoniu = masura luata la cererea creditorilor unei succesiuni ori a legatarilor cu titlu particular de sume de bani, pentru a impiedica confundarea patrimoniului succesoral cu cel al mostenitorului si a evita astfel eventuala concurenta a creditorilor acestuia din urma. – Din franceza Separation, limba latina Separatio.
Separatie de domiciliu = dispensa premergatoare divortului prin care se acorda sotilor dreptul de a avea domicilii legale diferite.
Separatie de bunuri = (in unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea ca femeia isi pastreaza libera dispunere a bunurilor sale aduse in casatorie pentru sustinerea sarcinilor acesteia.
Separatie de patrimoniu = masura luata la cererea creditorilor unei succesiuni ori a legatarilor cu titlu particular de sume de bani, pentru a impiedica confundarea patrimoniului succesoral cu cel al mostenitorului si a evita astfel eventuala concurenta a creditorilor acestuia din urma. – Din franceza Separation, limba latina Separatio.
2Separație substantiv
1. despartire, desprindere, detasare, izolare, separare. (- lui de grup.)
2. (Jur.) despartire, divort, separare, (popular) despartenie. (- intre soti.)
3. despartire, izolare, separare, (rar) segregare, segregatie. (- femeilor de barbati.)
1. despartire, desprindere, detasare, izolare, separare. (- lui de grup.)
2. (Jur.) despartire, divort, separare, (popular) despartenie. (- intre soti.)
3. despartire, izolare, separare, (rar) segregare, segregatie. (- femeilor de barbati.)
3Separatie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. separatia (silabe -ti-a), g.-d. art. separatiei; plural separatii, art. separatiile (silabe -ti-i-)
4Separație substantiv feminin Despartire, separare. ♦ (Jur.) Separatie de bunuri = regim matrimonial in unele state, caracterizat prin pastrarea de catre femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse in casatorie; separatia puterilor = principiu fundamental de organizare a unui stat, potrivit caruia in stat actioneaza trei puteri: legislativa, executiva si judecatoreasca exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc. [Genitiv -iei. / conform franceza separation, limba latina separatio].
5Separație substantiv feminin separare. o (jur.) - de bunuri = regim matrimonial in unele state, prin pastrarea de catre femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse in casatorie; a puterilor = principiu fundamental de organizare a statului, potrivit caruia in acesta actioneaza trei puteri: legislativa, executiva si judecatoreasca, exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc. (< franceza separation, limba latina separatio)