Sfeclă
Definitie, sens si explicatie
1Sféclă, sfecle, substantiv feminin Specie de plante erbacee cu frunze lucioase si cu radacina carnoasa de culoare alba sau rosie, folosita ca aliment, ca planta furajera sau in industrie, pentru extragerea zaharului; nap (Beta). ♢ Sfecla de zahar = planta cu radacina cilindrica sau conica alungita si frunze mari, oval-alungite; radacinile contin 14-22% zahar si sunt utilizate in industria zaharului si a alcoolului (Beta vulgaris-saccharifera).
Sfecla furajera = planta cu radacina voluminoasa ovala, cilindrica sau sferica, cu un continut de 4-5% zahar, cultivata pentru hrana animalelor (Beta vulgaris) – Din limba slava (veche) Sveklŭ.
Sfecla furajera = planta cu radacina voluminoasa ovala, cilindrica sau sferica, cu un continut de 4-5% zahar, cultivata pentru hrana animalelor (Beta vulgaris) – Din limba slava (veche) Sveklŭ.
2Sféclă substantiv (Botanica)
1. (Beta) (prin Maram.) burac, (Moldova) pangea.
2. sfecla furajera (Beta vulgaris) = (regional) ripa.
1. (Beta) (prin Maram.) burac, (Moldova) pangea.
2. sfecla furajera (Beta vulgaris) = (regional) ripa.
3Sfecla substantiv feminin (silabe -cla), g.-d. art. sfeclei; plural sfecle
4Sféclă -e f.
Planta erbacee legumicola, cultivata pentru radacina carnoasa, alba sau rosie, folosita in alimentatie, in industrie si ca nutret. - de zahar. [G.-d. Sfeclei; Sil. Sfe-cla] /<bulg. sveklo
Planta erbacee legumicola, cultivata pentru radacina carnoasa, alba sau rosie, folosita in alimentatie, in industrie si ca nutret. - de zahar. [G.-d. Sfeclei; Sil. Sfe-cla] /<bulg. sveklo
5Sfecla (-le), substantiv feminin – Nap (Beta vulgaris).
Mgr. σεῦϰλον, probabil prin intermediul limba slava (veche) sveklŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 44; Cihac, Ii, 382; Vasmer, Gr., 139; Conev 48), conform slov., ceh. svekla, limba rusa cvelklja, mag. czekla, limba neogreaca: σφέϰλι. – Derivat sfecli, verb (a o pati, a se speria, a fi surprins) pare a fi cuvint de origine diferita, confundat cu sfecla (dupa Cihac, Ii, 337 in loc de *sfetli, din limba slava (veche) svĕtliti „a luci”, care nu se explica semantic, der. din sfecla › „a deveni rosu ca sfecla”, general admisa, nu este probabila, caci a inrosi nu este semn caracteristic al fricii).
Mgr. σεῦϰλον, probabil prin intermediul limba slava (veche) sveklŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 44; Cihac, Ii, 382; Vasmer, Gr., 139; Conev 48), conform slov., ceh. svekla, limba rusa cvelklja, mag. czekla, limba neogreaca: σφέϰλι. – Derivat sfecli, verb (a o pati, a se speria, a fi surprins) pare a fi cuvint de origine diferita, confundat cu sfecla (dupa Cihac, Ii, 337 in loc de *sfetli, din limba slava (veche) svĕtliti „a luci”, care nu se explica semantic, der. din sfecla › „a deveni rosu ca sfecla”, general admisa, nu este probabila, caci a inrosi nu este semn caracteristic al fricii).