Definitie Sfeclă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SFÉCLĂ, sfecle, substantiv feminin Specie de plante erbacee cu frunze lucioase si cu radacina carnoasa de culoare alba sau rosie, folosita ca aliment, ca planta furajera sau in industrie, pentru extragerea zaharului; nap (Beta). ♢ Sfecla de zahar = planta cu radacina cilindrica sau conica alungita si frunze mari, oval-alungite; radacinile contin 14-22% zahar si sunt utilizate in industria zaharului si a alcoolului (Beta vulgaris-saccharifera).
Sfecla furajera = planta cu radacina voluminoasa ovala, cilindrica sau sferica, cu un continut de 4-5% zahar, cultivata pentru hrana animalelor (Beta vulgaris) – Din limba slava (veche) Sveklŭ.

Varianta definitie 2: SFÉCLĂ substantiv (BOTANICA)
1. (Beta) (prin Maram.) burac, (Moldova) pangea.
2. sfecla furajera (Beta vulgaris) = (regional) ripa.

Varianta definitie 3: Sfecla substantiv feminin (silabe -cla), g.-d. art. sfeclei; plural sfecle

Varianta definitie 4: SFÉCLĂ -e f.
Planta erbacee legumicola, cultivata pentru radacina carnoasa, alba sau rosie, folosita in alimentatie, in industrie si ca nutret. - de zahar. [G.-D. Sfeclei; Sil. Sfe-cla] /<bulg. sveklo

Varianta definitie 5: Sfecla (-le), substantiv feminin – Nap (Beta vulgaris).
Mgr. σεῦϰλον, probabil prin intermediul limba slava (veche) sveklŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 44; Cihac, II, 382; Vasmer, Gr., 139; Conev 48), conform slov., ceh. svekla, limba rusa cvelklja, mag. czekla, limba neogreaca: σφέϰλι. – Derivat sfecli, verb (a o pati, a se speria, a fi surprins) pare a fi cuvint de origine diferita, confundat cu sfecla (dupa Cihac, II, 337 in loc de *sfetli, din limba slava (veche) svĕtliti „a luci”, care nu se explica semantic, der. din sfecla › „a deveni rosu ca sfecla”, general admisa, nu este probabila, caci a inrosi nu este semn caracteristic al fricii).