Sfințenie
Definitie, sens si explicatie
1Sfințénie substantiv feminin Calitate a ceea ce este sfant. ♢ Locutiune adverb Cu sfintenie = cu evlavie; prin extensiune cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfant + sufix -enic.
2Sfințénie substantiv verifica cuvantul: consacrare, sfestanie, sfintire, tarnoseala, tarnosire.
3Sfințénie substantiv (livresc) sanctitate, (rar) sacralitate, (invechit si popular) santenie, (invechit) sfintie.
4Sfintenie substantiv feminin (silabe -ni-e), art. sfintenia (silabe -ni-a), g.-d. art. sfinteniei; plural sfintenii
5Sfințénie f. rel.
Însusirea de a fi sfant, atribuita unei persoane sau unui obiect de biserica. ♢ Cu - a) cu pietate; cu evlavie; b) cu exactitate; intocmai. [G.-d. Sfinteniei] /a sfinti + sufix -enie
Însusirea de a fi sfant, atribuita unei persoane sau unui obiect de biserica. ♢ Cu - a) cu pietate; cu evlavie; b) cu exactitate; intocmai. [G.-d. Sfinteniei] /a sfinti + sufix -enie