Sfințire
Definitie, sens si explicatie
1Sfințire, sfintiri, substantiv feminin Actiunea de a (se) sfinti1 si rezultatul ei. ♦ (Înv.) Consfintire, consacrare. – Verifica cuvantul: Sfinti1.
2Sfințire substantiv verifica cuvantul: amurg, apus, asfintit, biserica, casa domnului, consacrare, consfin-tire, fixare, hirotonie, hirotonire, hirotonisire, inserare, seara, stabilire, statornicire.
3Sfințire substantiv (Termen Bisericesc)
1. canonizare, (livresc) sacrali-zare, sacralizatie, sanctificare, (invechit) sacrare, sanctificatie. (- unui martir.)
2. consacrare, sfestanie, tarnoseala, tarnosire, (invechit) obnovlenie, rodina, sfintenie, tarnosanie, tarnositura. (- unei biserici.)
1. canonizare, (livresc) sacrali-zare, sacralizatie, sanctificare, (invechit) sacrare, sanctificatie. (- unui martir.)
2. consacrare, sfestanie, tarnoseala, tarnosire, (invechit) obnovlenie, rodina, sfintenie, tarnosanie, tarnositura. (- unei biserici.)
4Sfintire substantiv feminin, g.-d. art. sfintirii; plural sfintiri