Definitie Sigur -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Sigur, -Ă, (I) siguri, -e, adjectiv , (II) adverb I. Adjectiv
1. De a carui realitate sau realizare nu se poate indoi nimeni; neindoielnic.
2. Convins, incredintat. ♢ Expresie A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplina incredere (in ceva sau in cineva), a se baza (pe cineva sau ceva).
3. Care este demn de incredere, pe care te poti bizui. ♢ Expresie A fi sigur de sine (sau de el) = a se comporta si a actiona in mod nesovaielnic, a fi constient de valoarea si de puterile proprii. (Familiar) A lua (pe cineva) la sigur = a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente si cu precizie, fara a-i lasa posibilitatea sa se eschiveze.
A merge (sau a se duce) la sigur = a merge drept la tinta, fara risc; a nu da gres. ♦ Care nu prezinta pericol, fara primejdie.
Drum sigur. ♢ Expresie A pune (ceva sau pe cineva) la loc sigur = a pune (ceva sau pe cineva) intr-un loc ferit de orice pericol; a ascunde.
4. Care nu da gres; precis; fara defect.
Judecata sigura. ♦ Hotarat, ferm. nesovaielnic. ♦ Care produce efectul dorit; eficace.
Medicament sigur. II. Adv.
1. Da.
2. În mod precis, negresit. ♢ Expresie (Familiar) Mai mult ca (sau decat) sigur = fara nici un fel de indoiala. – Din limba neogreaca: Sighuros.

Varianta definitie 2: Sigur antonim: incert, sovaielnic, nesigur, sovaitor

Varianta definitie 3: Sigur adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: adevarat.
2. adjectiv categoric, cert, precis, (rar) neaparat. (Vrea un raspuns -.)
3. adjectiv verifica cuvantul: convins.
4. adjectiv cert, (livresc) infailibil. (Un procedeu -.)
5. adjectiv eficace, eficient. (Un remediu -.)
6. adjectiv ferm, hotarat, neabatut, nesovaielnic, nesovaitor. (Cu pasi -.)
7. adjectiv cert, inevitabil. (Caderea - a orasului.)
8. adjectiv verifica cuvantul: categoric.
9. adverb adevarat, cert, serios. (- Asa s-au intamplat lucrurile! – -?)
10. adverb indiscutabil, neaparat, negresit, neindoielnic, neindoios, precis, (popular) nesmintit. (- voi fi acolo la ora anuntata.)
11. adverb absolut, bineinteles, cert, desigur, fireste, garantat, indiscutabil, natural, negresit, neindoielnic, neindoios, normal, precis. (- Crezi ca vine azi? – -!)
12. adjectiv adapostit, aparat, ferit, ocrotit, pazit, protejat, (invechit) scutit. (Un loc mai -.)

Varianta definitie 4: Sigur adjectiv m., plural siguri; f. singular sigura, plural sigure

Varianta definitie 5: Sigur1 adverb 1) Fara indoiala; negresit. - ca da. ♢ Mai mult ca - fara nici o indoiala; precis. 2) Cu incredere in sine. A se tine -. /<ngr. sighuros

Varianta definitie 6: Sigur2 -a (-i, -e) 1) Care nu provoaca indoiala; neindoielnic; cert; incontestabil. Victorie -a. 2) Care este incredintat, convins. - de reusita. ♢ A fi - de cineva (sau De ceva) a avea incredere deplina in cineva (sau in ceva). 3) Care este de nadejde; pe care te poti bizui. Adapost -. ♢ A fi in maini -e (a fi) in maini de nadejde. A pune pe cineva (sau Ceva) la loc - a ascunde pe cineva (sau ceva) intr-un loc unde nu exista nici o primejdie. A merge la - a actiona fara gres. Mana -a mana ferma, nesovaielnica. 4) Care produce efectul dorit; cu actiune pozitiva; eficace. Remediu -. /<ngr. sighuros

Varianta definitie 7: Sigur (-ra), adjectiv –
1. Neindoielnic, cert, indubitabil. –
2. (Adv.) În mod cert. – Mr. sigur.
Ngr. σίγουρος, din ven. siguro (Cihac, II, 698; Densusianu, Rom., XXXIII, 286). – Derivat nesigur, adjectiv (incert); siguranta, substantiv feminin (securitate); nesiguranta, substantiv feminin (insecuritate); sigureala (var. siguritate), substantiv feminin (invechit, securitate); siguripsi, verb (a asigura), din limba neogreaca: σιγουρεύω, aorist σιγουρεύσω (Tiktin), secolul XVIII, cuvant invechit; asigura, verb (a capata garantii); asigurator, adjectiv (care asigura).
Exista tendinta de a conjuga asigurez „semnez o polita de asigurare” si asigur „fixez, intaresc”.