Definitie Silă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SiLĂ, sile, substantiv feminin
1. Sentiment de dezgust, de scarba, de neplacere, de repulsie fata de cineva sau de ceva; aversiune. ♢ Locutiune adverb În (sau, rar, cu, cuvant invechit de) sila = fara tragere de inima, fara interes, fara placere; din obligatie.
2. Constrangere.
Locutiune adjectiv si adverb Cu (de-a) sila ori in (sau de, cu) sila = fara voie, in mod fortat. ♢ Locutiune adverb De sila, de mila = fiind obligat sau nevoit sa..., vrand-nevrand; de voie, de nevoie. ♢ Locutiune verb (Înv. si reg.) A face (cuiva) sila = a sili (1), a forta (pe cineva). ♢ Expresie (Înv. si reg.) A-si face sila = a-si da mare osteneala, a se stradui. ♦ Violenta, abuz savarsit impotriva cuiva.
3. (Înv.) Putere, forta. ♦ (Concretizat) Armata, oaste. ♦ (Reg.; cu determinari introduse prin prep. „de”) Multime de... – Din limba slava (veche) Sila.

Varianta definitie 2: SiLĂ substantiv
1. verifica cuvantul: dezgust.
2. constrangere, forta, silnicie, violenta, (livresc) servitute, (Ban.) salabarie, (invechit) nevoie, potrivnicie, silinta, silnicire, stransoare, (figurativ) presiune. (Bunuri obtinute prin -.)

Varianta definitie 3: SiLĂ substantiv verifica cuvantul: abuz, armata, batjocorire, duium, exces, forta, gramada, minune, miracol, multime, necinstire, oaste, ostire, potop, puhoi, putere, puzderie, samavolnicie, silnicie, siluire, sumedenie, trupe, viol, violare.

Varianta definitie 4: Sila substantiv feminin, g.-d. art. silei; (constrangeri) plural sile

Varianta definitie 5: SiLĂ -e f.
Sentiment sau senzatie de neplacere fata de ceva sau de cineva; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. ♢ A-i face (sau A i se face) cuiva - (de ceva sau De cineva) a provoca sau a simti repulsie fata de ceva sau de cineva. Cu (de-a) -a prin constrangere; fortat. În (sau din) - fara nici o placere; fiind nevoit. [G.-D. Silei] /<sl. sila

Varianta definitie 6: Sila (-le), substantiv feminin –
1. (Înv.) Forta, putere, potenta. –
2. (Înv.) Forte armate. –
3. (Înv.) Minune, miracol. –
4. Forta, violenta. –
5. Constringere. –
6. Dezgust, aversiune, scirba. – Mr., megl. sila.
Sl. (bg.) sila „putere” (Miklosich, Slaw.
Elem., 44; Cihac, II, 344). – Derivat sili, verb (a obliga, a constringe, a forta; a presa; a viola, a asupri; a se stradui, a-si da silinta; a face tot posibilul), din limba slava (veche) siliti, bulgara silja; silinta, substantiv feminin (fortare, sirguinta; rivna); nesilit, adjectiv (voluntar, spontan); silitor, adjectiv (sirguincios, harnic); silnic, adjectiv (invechit, puternic; cuvant invechit, autoritar, violent; constrins, obligat; dezagreabil, penibil), din limba slava (veche) silĭnikŭ; silnica, substantiv feminin (planta, Glechoma hederacea); silnicesc, adjectiv (invechit, impus, obligat); silniceste, adverb (prin forta); silnici, verb (a constringe, a violenta); silnicie, substantiv feminin (violenta); silui, verb (a viola), din limba slava (veche) silovati, silują; siluitor, substantiv masculin (violator); nesiluit, adjectiv (liber, voluntar); nasalnic, adjectiv (Mold., violent, brutal, nepoliticos); nasalnicie, substantiv feminin (Mold., violenta).