Simfonie
Definitie, sens si explicatie
1Simfonie, simfonii, substantiv feminin
1. (În trecut) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compozitie muzicala instrumentala (cu solisti, cor); (sens curent) compozitie muzicala ampla pentru orchestra, care cuprinde de obicei trei sau patru parti. ♦ Simfonie concertanta = compozitie muzicala rezultata din imbinarea simfoniei si a concertului instrumental.
2. Figurativ Ansamblu (armonios) de elemente care concura la producerea unui anumit efect; spec. imbinare armonioasa de culori. – Din limba latina Symphonia, franceza Symphonie.
1. (În trecut) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compozitie muzicala instrumentala (cu solisti, cor); (sens curent) compozitie muzicala ampla pentru orchestra, care cuprinde de obicei trei sau patru parti. ♦ Simfonie concertanta = compozitie muzicala rezultata din imbinarea simfoniei si a concertului instrumental.
2. Figurativ Ansamblu (armonios) de elemente care concura la producerea unui anumit efect; spec. imbinare armonioasa de culori. – Din limba latina Symphonia, franceza Symphonie.
2Simfonie substantiv verifica cuvantul: acord, aranjament, armonie, combinatie, concordanta, contract, conventie, echilibru, intelegere, invo-iala, invoire, legamant, pact, potrivire, proportie, proportionalitate, sime-trie, tranzactie.
3Simfonie substantiv feminin, art. simfonia, g.-d. art. simfoniei; plural simfonii, art. simfoniile
4Simfonie -i f. 1) Compozitie muzicala ampla pentru orchestra, constand din trei sau patru acte. 2) figurat Ansamblu armonios de elemente care concureaza la producerea unui anumit efect. - de culori. [G.-d. Simfoniei] /<lat. symphonia, franceza symphonie, limba italiana sinfonia
5Simfonie substantiv feminin
1. Compozitie muzicala pentru orchestra, care cuprinde de obicei patru parti.
2. (Figurat) Îmbinare armonioasa de culori. [Genitiv -iei. / < franceza symphonie, limba italiana sinfonia, conform lat., limba greaca (veche) symphonia].
1. Compozitie muzicala pentru orchestra, care cuprinde de obicei patru parti.
2. (Figurat) Îmbinare armonioasa de culori. [Genitiv -iei. / < franceza symphonie, limba italiana sinfonia, conform lat., limba greaca (veche) symphonia].
6Simfonie substantiv feminin
1. compozitie muzicala ampla pentru orchestra, care cuprinde de regula patru parti.
2. (figurativ) ansamblu de elemente armonizate; imbinare armonioasa de culori. (< franceza symphonie, lat., limba greaca (veche) symphonia)
1. compozitie muzicala ampla pentru orchestra, care cuprinde de regula patru parti.
2. (figurativ) ansamblu de elemente armonizate; imbinare armonioasa de culori. (< franceza symphonie, lat., limba greaca (veche) symphonia)
7Simfonie (-ii), substantiv feminin –
1. Compozitie muzicala ampla.
2. (Înv.) Acord. – Mr. sinfunie.
Franceza symphonie si mai inainte din limba neogreaca: συμφονία (Galdi 251). – Derivat simfonic, adjectiv , din franceza symphonique.
1. Compozitie muzicala ampla.
2. (Înv.) Acord. – Mr. sinfunie.
Franceza symphonie si mai inainte din limba neogreaca: συμφονία (Galdi 251). – Derivat simfonic, adjectiv , din franceza symphonique.