1
Sînge substantiv masculin –
1. Substanță lichidă roșie din vene și artere. –
2. Obîrșie. – Sînge amestecat, învechit (incest). – Aromână sîndze, meglenoromână sǫndz, istroromână sănje. Latină sanguis, *sanguem, în loc de sanguinem (Pușcariu 193; Rew 7574), conform italiană, portugheză sangue, provensală, catalană sanc, franceză sang, spaniolă sangre. – Derivat sîngera (variantă însîngera), verb (a pierde sînge; a umple de sînge; a se chinui, a suferi), aromână sîndzinedz, sîndzirare, meglenoromână sǫndriz(ari), din latină sanguināre (Pușcariu 1593; Rew 7571); sînger (variantă sîngerel, Moldova sînginel), substantiv masculin (arbust cu ramuri roșii, Cornus sanguinea), postverbal de la sîngera (după Candrea, din latină sanguineus); sîngerariță, substantiv feminin (plantă nedeterminată, care se presupune că vindecă rănile); sîngerat, substantiv neutru (boală la animale); sîngeratic, adjectiv (sîngeros); sîngerătură, substantiv feminin (boală la animale); sîngerete, substantiv masculin (cîrnat cu sînge); singeriu, adjectiv (de culoarea sîngelui); sîngerie, substantiv feminin (plantă, Sanguisorba officinalis); sîngeros (variantă Moldova sîngios), adjectiv (crud, fioros; cu mult sînge; de culoarea sîngelui); sîngeroasă, substantiv feminin (plantă, Hieracium aurantiacum); sîngerică (variantă sîngeric, din greșeală sincerică), substantiv feminin (sorbestres, Sanguisorba officinalis); sîngeroșie, substantiv feminin (sete de sînge); sîngerînd, adjectiv (formație literară artificială după franceză sanglant); consîngen, substantiv masculin (consangvin); sanguin, adjectiv, din franceză sanguin; sanguină, substantiv feminin, din franceză sanguine.
1. Substanță lichidă roșie din vene și artere. –
2. Obîrșie. – Sînge amestecat, învechit (incest). – Aromână sîndze, meglenoromână sǫndz, istroromână sănje. Latină sanguis, *sanguem, în loc de sanguinem (Pușcariu 193; Rew 7574), conform italiană, portugheză sangue, provensală, catalană sanc, franceză sang, spaniolă sangre. – Derivat sîngera (variantă însîngera), verb (a pierde sînge; a umple de sînge; a se chinui, a suferi), aromână sîndzinedz, sîndzirare, meglenoromână sǫndriz(ari), din latină sanguināre (Pușcariu 1593; Rew 7571); sînger (variantă sîngerel, Moldova sînginel), substantiv masculin (arbust cu ramuri roșii, Cornus sanguinea), postverbal de la sîngera (după Candrea, din latină sanguineus); sîngerariță, substantiv feminin (plantă nedeterminată, care se presupune că vindecă rănile); sîngerat, substantiv neutru (boală la animale); sîngeratic, adjectiv (sîngeros); sîngerătură, substantiv feminin (boală la animale); sîngerete, substantiv masculin (cîrnat cu sînge); singeriu, adjectiv (de culoarea sîngelui); sîngerie, substantiv feminin (plantă, Sanguisorba officinalis); sîngeros (variantă Moldova sîngios), adjectiv (crud, fioros; cu mult sînge; de culoarea sîngelui); sîngeroasă, substantiv feminin (plantă, Hieracium aurantiacum); sîngerică (variantă sîngeric, din greșeală sincerică), substantiv feminin (sorbestres, Sanguisorba officinalis); sîngeroșie, substantiv feminin (sete de sînge); sîngerînd, adjectiv (formație literară artificială după franceză sanglant); consîngen, substantiv masculin (consangvin); sanguin, adjectiv, din franceză sanguin; sanguină, substantiv feminin, din franceză sanguine.
DER – dicționarul etimologic