Definitie Slavă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SlavĂ, slavi, substantiv feminin
1. (Mai ales la singular) Glorie, faima, renume. ♦ Lauda, preamarire, proslavire. ♢ Expresie Slava Domnului sau slava tie, Doamne! = exclamatie prin care cineva isi exprima satisfactia pentru reusita unui lucru.
2. Înaltul cerului, vazduh. ♢ Expresie A ridica casa in slava = a face zgomot, taraboi.
3. (Bis.) Maretie, grandoare a divinitatii.
4. (Înv.; construit cu dativul; cu valoare de prepozitie) Gratie..., datorita..., multumita... – Din limba slava (veche) Slava.

Varianta definitie 2: SlavĂ s., interjectie I.
1. substantiv verifica cuvantul: glorificare.
2. substantiv cinste, cinstire, elogiu, glorie, lauda, marire, omagiu, preamarire, preaslavire, proslavire, slavire, (invechit) marie, pohfala, pohvalenie. (Aduceti - eroilor patriei.)
3. substantiv glorie, grandoare, maretie, marire, splendoare, stralucire, (invechit) marie, marime. (Trecutul plin de -.)
4. substantiv binecuvantare, glorificare, lauda, marire, preamarire, preaslavire, proslavire, slavire. (- vremurilor noastre.)
5. interjectie verifica cuvantul: osana!
6. substantiv (Termen Bisericesc) har, multumire, multumita. (Aducea - divinitatii.) II. substantiv aer, atmosfera, cer, spatiu, vazduh, zari (plural), (livr. figurativ) eter, tarie. (S-a ridicat in -.)

Varianta definitie 3: SlavĂ prep. verifica cuvantul: datorita, gratie, multumita.

Varianta definitie 4: Slava (limba) substantiv feminin, g.-d. art. slavei

Varianta definitie 5: Slava (glorie, preamarire, inaltul cerului) substantiv feminin, g.-d. art. slavii; plural slavi

Varianta definitie 6: SlavĂ1 -e f. mai ales art. : -a veche limba literara scrisa a slavilor (secolul IX-XI), formata pe baza traducerilor din cartile grecesti de cult. /<fr. slave

Varianta definitie 7: SlavĂ2 slavi f. 1) Faima de care se bucura cineva, datorita meritelor sale; stralucire; glorie. A se acoperi de -. 2) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; renume; popularitate; faima; reputatie. ♢ -a cerului bolta cereasca. A ridica pe cineva in - (sau in slavile cerului) a lauda pe cineva peste masura. [G.-D. Slavii] /<sl. slava

Varianta definitie 8: Slava (-ắvi), substantiv feminin –
1. Glorie, onoare, exaltare, pret. –
2. Fericire. –
3. Vazduh, cer.
Sl. slava (Miklosich, Slaw.
Elem., 45; Cihac, II, 347). – Derivat slavi, verb (a glorifica, a exalta, a inalta), din limba slava (veche) slaviti; slavitor, adjectiv (cintec de glorie, Te Deum), din limba slava (veche) slavoslovije, dupa limba greaca (veche) δοξολογία; slavoslovi, verb (a cinta imnuri), din limba slava (veche) slavosloviti, cuvant invechit; proslavi, verb (a glorifica; a preamari; reflexiv, Mold., a se preamari), din limba slava (veche) proslaviti; pravoslavie, substantiv feminin (invechit, orotodoxie), din limba slava (veche) pravoslavije; pravoslavnic, adjectiv (ortodox), din limba slava (veche) pravoslavinŭ.