Definitie Slujbă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SLÚJBĂ, slujbe, substantiv feminin I.
1. Îndeletnicire de oarecare durata si limitata la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o intreprindere de stat sau particulara si care este remunerata cu o anumita suma de bani; serviciu, functie, post. ♢ Expresie A fi (sau a se pune) in slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispozitia cuiva; a servi interesele cuiva sau a sustine o anumita cauza. (Înv.) A-i fi cuiva de slujba = a-i fi cuiva de folos. ♦ (Popular) Stagiu militar.
2. (Rar) Misiune, sarcina, insarcinare. ♦ (Înv.) Serviciu facut cuiva. II. Îndeplinire solemna de catre preot a ritualurilor prevazute in canoanele bisericesti pentru anumite ocazii si sarbatori; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din limba slava (veche) Služĩba.

Varianta definitie 2: SLÚJBĂ substantiv verifica cuvantul: bir, dare, impozit, insarcinare, misiune, sarcina, serviciu.

Varianta definitie 3: SLÚJBĂ substantiv
1. functie, post, serviciu, loc, plasament, (invechit si reg.) poslusanie, (regional) servit, (prin Moldova) breasla, (invechit) cin, huzmet, mansup, (invechit, in Transilvania) tistie, tisturie, (figurativ) paine. (Avea o - modesta.)
2. (Termen Bisericesc) ceremonie, oficiu, serviciu. (- divina.)

Varianta definitie 4: Slujba substantiv feminin, g.-d. art. slujbei; plural slujbe

Varianta definitie 5: SLÚJBĂ -e f. 1) Munca permanenta a unui salariat; serviciu. 2) Munca in folosul sau in interesul cuiva sau a ceva. ♢ A fi (sau a se pune) in -a cuiva (sau a ceva) a sluji unei persoane sau unei cauze. 3) pop.
Serviciu militar. 4) Serviciu religios. [G.-D. sLujbei] /<sl. služiba