Definitie Sluji - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Sluji, slujesc, verb IV.
Intranzitiv
1.
1. A fi angajat, a munci in gospodaria sau in familia cuiva; (invechit) a ocupa o functie publica. ♦ (Popular) A-si face serviciul militar. ♦ Tranzitiv A munci pentru altul, a fi la dispozitia unui stapan. ♦ Reflexiv A se servi, a se folosi de cineva sau de ceva.
2. (Despre obiecte si despre abstracte) A servi la ceva; a folosi. II. A oficia o slujba religioasa. – Din limba slava (veche) Služiti.

Varianta definitie 2: Sluji verb
1. verifica cuvantul: lucra.
2. a servi, (popular) a slugari, a slugarnici. (A - la el doi ani.)
3. (Termen Bisericesc) a oficia, a servi. (O biserica la care - doi preoti.)
4. verifica cuvantul: sustine.
5. verifica cuvantul: folosi.
6. a (se) folosi, a intrebuinta, a recurge, a se servi, a utiliza, a uza, (invechit si popular) a prinde, (regional) a vestegalui. (Se teme sa se - de o disciplina prea severa.)
7. verifica cuvantul: uza.
8. verifica cuvantul: ajuta.
9. verifica cuvantul: oficia.

Varianta definitie 3: Sluji verb verifica cuvantul: servi.

Varianta definitie 4: Sluji verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural slujesc, imperfect 3 singular slujea; conjunctie: prezent 3 singular si plural slujeasca

Varianta definitie 5: A SLUJi -esc
1. instranzitiv 1) inv.
A fi sluga; a argati; a slugarnici. 2) A lucra intr-un serviciu. 3) pop.
A face stagiul militar; a catani. 4) (despre obiecte) A fi util; a fi de folos; a folosi; a servi. 5) (despre slujitori ai cultelor) A oficia serviciul divin.
2. tranz. (persoane, cauze, idealuri etcetera) A sustine printr-o activitate permanenta; a servi. /<sl. služiti

Varianta definitie 6: A se sluji ma -esc intranzitiv A se folosi in calitate de instrument (de cineva sau de ceva); a se servi; a se folosi. /<sl. služiti

Varianta definitie 7: Sluji (-jesc, -it), verb –
1. A servi pe cineva, a fi in serviciul cuiva. –
2. A fi angajat, a munci. –
3. A oficia o slujba religioasa. –
4. A servi la ceva, a fi util. –
5. A ajuta, a favoriza. –
6. A-si face serviciul militar. –
7. A servi de, a lua locul. –
8. (Refl.) A se servi, a se folosi, a se intrebuinta. – Mr. slujǫs, slujiri.
Sl. služiti (Miklosich, Slaw.
Elem., 45; Conev 59; Tiktin), conform sluga. – Derivat slujba, substantiv feminin (serviciu, munca de servitor; functie, insarcinare; serviciu militar; serviciu religios; serviciu, favoare, ajutor, privilegiu), din limba slava (veche) služĭba; slujbas, substantiv masculin (angajat, lucrator mai ales angajat la stat); slujitor, substantiv masculin (sluga, servitor; cuvant invechit, soldat; preot, oficiant; servant la tun); slujitoare, substantiv feminin (servitoare); slujitoresc, adjectiv (servil; cuvant invechit, militar); slujitorie, substantiv feminin (invechit, serviciu in armata); slujitorime, substantiv feminin (multime de slujitori); slujnic, substantiv masculin (sluga), cuvant invechit din limba slava (veche) služĭnikŭ; slujnica, substantiv feminin (servitoare); slujnicar, substantiv masculin (amant de slujnice), cuvint lansat de N. Filimon; slujnicarie, substantiv feminin (conditie de parvenit care vrea sa progreseze datorita relatiilor sale cu slugile). – Conform: sluger.