1
Șofran, șofrani, substantiv masculin
1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus).
Prin extensiune Substanță colorantă extrasă din această plantă.
2. (Botanică) Șofrănel (1). – Din rusă Șafran, polonă Szafran.
1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus).
Prin extensiune Substanță colorantă extrasă din această plantă.
2. (Botanică) Șofrănel (1). – Din rusă Șafran, polonă Szafran.
DEX – dicționarul explicativ
2
Șofran șofrani masculin 1) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cultivată pentru substanța care se extrage din florile ei violete. 2) Substanță colorantă obținută din florile acestei plante și folosită în diferite scopuri (alimentare, industriale și medicinale). 3) și adjectival Soi de mere galbene, cu dungi portocalii-roșcate, care are miez suculent și gust dulce-acriu. /<slavă šafranu
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Șofran (-ni), substantiv masculin –
1. Plantă din care se extrage o substanță galbenă (Crocus sativus). –
2. (Substantiv neutru) Substanță extrasă din această plantă. – Aromână șăfrane, meglenoromână șăfran. Per. za ’fran, arab. za ’farān, prin intermediul slavă šafranŭ (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 383; Conev 46), conform sârbă, bulgară, croată, slovenă, rusă šafran, cehă šafran, polonă szafran, neogreacă σαφράνι, turcă safran. – Derivat șofrănaș, substantiv masculin (plantă, Carthamus tinctorius); șofrănel, substantiv masculin (plantă, Crocus banaticus); șofrăniu, adjectiv (galben); șofrăni, verb (a vopsi cu șofran).
1. Plantă din care se extrage o substanță galbenă (Crocus sativus). –
2. (Substantiv neutru) Substanță extrasă din această plantă. – Aromână șăfrane, meglenoromână șăfran. Per. za ’fran, arab. za ’farān, prin intermediul slavă šafranŭ (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 383; Conev 46), conform sârbă, bulgară, croată, slovenă, rusă šafran, cehă šafran, polonă szafran, neogreacă σαφράνι, turcă safran. – Derivat șofrănaș, substantiv masculin (plantă, Carthamus tinctorius); șofrănel, substantiv masculin (plantă, Crocus banaticus); șofrăniu, adjectiv (galben); șofrăni, verb (a vopsi cu șofran).
DER – dicționarul etimologic
4
Șofran substantiv masculin (silabe -fran), plural șofrani
DOOM – dicționarul ortografic