Tiran -ă
Definitie, sens si explicatie
1Tiran, -ă, tirani, -e, substantiv, adjectiv
1. Substantiv masculin Stapanitor absolut al unui stat sau al unei cetati grecesti din antichitate (care guverna cu cruzime); p. gener. sef de stat care conduce in mod absolut; despot.
2. Adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Persoana) care incearca sa-si impuna vointa in orice imprejurare, care asupreste pe cei din jur; (om) crud, nemilos. – Din limba neogreaca: Tirannos, franceza Tyran.
1. Substantiv masculin Stapanitor absolut al unui stat sau al unei cetati grecesti din antichitate (care guverna cu cruzime); p. gener. sef de stat care conduce in mod absolut; despot.
2. Adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Persoana) care incearca sa-si impuna vointa in orice imprejurare, care asupreste pe cei din jur; (om) crud, nemilos. – Din limba neogreaca: Tirannos, franceza Tyran.
2Tiran s., adjectiv (Pol.)
1. substantiv despot, satrap. (A fost un adevarat - in timpul guvernarii sale.)
2. adjectiv despotic. (Domn -.)
1. substantiv despot, satrap. (A fost un adevarat - in timpul guvernarii sale.)
2. adjectiv despotic. (Domn -.)
3Tiran substantiv masculin, adjectiv m., plural tirani; f. singular tirana, g.-d. art. tiranei, plural tirane
4Tiran1 -i m. 1) Conducator absolut al unei tari care guverneaza in mod arbitrar si cu cruzime; dictator; despot; potentat. 2) fig.
Persoana autoritara care isi impune vointa in mod despotic; satrap; dictator; despot. /<ngr. tirannos, limba franceza: tyran
Persoana autoritara care isi impune vointa in mod despotic; satrap; dictator; despot. /<ngr. tirannos, limba franceza: tyran
5Tiran2 -a (-i, -e) Care terorizeaza pe altii; cu manifestari dictatoriale. /<ngr. tirannos, limba franceza: tyran
6Tiran1 substantiv masculin pasare mica, insectivora si buna cantatoare, din America, foarte vioaie si curajoasa, care ataca chiar pasari mai mari. (< franceza tyran)
7Tiran2, -ă I. substantiv masculin despot. ♢ conducator de stat foarte aspru, crud; (prin extensiune) cel care abuzeaza de autoritatea sa, care asupreste pe altii.
Ii. adjectiv nemilos, despotic; asupritor. (< limba neogreaca: tirannos, franceza tyran)
Ii. adjectiv nemilos, despotic; asupritor. (< limba neogreaca: tirannos, franceza tyran)
8Tiran (-ni), substantiv masculin – Despot.
Gr. τύραννος (Murnu 57), secolul Xvii. – Derivat tiranic, adjectiv , din franceza tyrannique; tiranesc, adjectiv (invechit, tiranic); tiraneste, adverb (invechit, tiranic); tirani, verb (invechit, a trata prost, a tiraniza); tiranie (var. cuvant invechit tiranie), substantiv feminin (despotie) din limba greaca (veche) τυραννία; tiraniza, verb, din franceza tyranniser; tiranisi, verb (a tiraniza), din limba greaca (veche) τυραννίζω, aorist τυράννησα.
Gr. τύραννος (Murnu 57), secolul Xvii. – Derivat tiranic, adjectiv , din franceza tyrannique; tiranesc, adjectiv (invechit, tiranic); tiraneste, adverb (invechit, tiranic); tirani, verb (invechit, a trata prost, a tiraniza); tiranie (var. cuvant invechit tiranie), substantiv feminin (despotie) din limba greaca (veche) τυραννία; tiraniza, verb, din franceza tyranniser; tiranisi, verb (a tiraniza), din limba greaca (veche) τυραννίζω, aorist τυράννησα.