Sopran -ă
Definitie, sens si explicatie
1Sopran, -ă, soprani, -e, substantiv
1. Substantiv neutru: Cea mai inalta dintre cele cinci categorii ale vocii omenesti (de femeie sau de copil).
2. Substantiv masculin si feminin: Femeie sau copil cu voce de sopran (1); prin extensiune instrument de suflat cu sunet asemanator vocii de sopran. [Varianta: Soprano substantiv neutru] – Din franceza, limba italiana Soprano.
1. Substantiv neutru: Cea mai inalta dintre cele cinci categorii ale vocii omenesti (de femeie sau de copil).
2. Substantiv masculin si feminin: Femeie sau copil cu voce de sopran (1); prin extensiune instrument de suflat cu sunet asemanator vocii de sopran. [Varianta: Soprano substantiv neutru] – Din franceza, limba italiana Soprano.
2Sopran (persoana) substantiv masculin (silabe -pran), plural soprani
3Sopran (voce) substantiv neutru (silabe -pran)
4Sopran -e n. 1) Voce de femeie sau de copil cu cel mai inalt registru. 2) Instrument muzical cu registrul corespunzator acestei voci. [Silabe so-pran] /<it., franceza soprano
5Sopran, -ă substantiv neutru Vocea cea mai inalta dintre cele cinci categorii de voci omenesti, care se intalneste la femei si la baietii mici. substantiv masculin si feminin: Cantaret sau cantareata care are o astfel de voce; (prin extensiune) instrument de suflat care corespunde acestei voci. [Varianta soprano substantiv neutru / < franceza, limba italiana soprano].
6Sopran, -ă I. substantiv neutru cea mai inalta dintre cele cinci categorii de voci omenesti (la femei si la copii).
Ii. substantiv masculin f. cantaret, cantareata cu vocea in registrul cel mai acut; (prin extensiune; substantiv neutru) instrument muzical de suflat, al carui registru corespunde acestei voci. (< franceza, limba italiana soprano)
Ii. substantiv masculin f. cantaret, cantareata cu vocea in registrul cel mai acut; (prin extensiune; substantiv neutru) instrument muzical de suflat, al carui registru corespunde acestei voci. (< franceza, limba italiana soprano)