Definitie Soroc - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Soroc, soroace, substantiv neutru (Popular)
1. Termen fixat pentru savarsirea unei actiuni sau pentru indeplinirea unei obligatii; interval de timp in cuprinsul sau la sfarsitul caruia se efectueaza un lucru. ♢ Locutiune adverb (Pe) la soroace = din cand in cand; la zile mari. ♢ Expresie A sfinti sorocul = a respecta cu strictete un termen de plata.
A i se implini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfarsitul existentei, a inceta sa mai existe; prin extensiune a muri. ♦ Data la care se intampla ceva. ♦ Epoca a anului cand se coace si se strange recolta; (concretizat) recolta culeasa in aceasta epoca. ♦ Menstruatie.
2. Data, fixata in practica crestina, cand se pomenesc mortii; slujba religioasa care se face cu acest prilej.
3. (Rar) Margine, limita. ♦ Loc determinat.
4. Rost, socoteala, oranduiala. ♦ (Regional) Ursita, soarta; prevestire. – Din limba slava (veche) Sŭrokŭ.

Varianta definitie 2: Soroc substantiv verifica cuvantul: ceas, ciclu, clipa, clipita, data, destin, epoca, extremitate, fatalitate, interval, limita, margine, menire, menstruatie, minut, moment, noroc, ora, ordine, perioada, period, predestinare, rata, ragaz, rastimp, regula, randuiala, rost, scadenta, secunda, soarta, socoteala, spatiu, termen, timp, ursita, vreme, zi, zodie.

Varianta definitie 3: Soroc substantiv neutru, plural soroace

Varianta definitie 4: Soroc -oace n. 1) Data fixata pentru efectuarea unui lucru, a unei actiuni sau pentru achitarea unei datorii; termen. 2) (in practica religioasa) Zi fixata dinainte, in care are loc pomenirea mortilor. 3) Interval de timp; rastimp. 4) (in superstitii si in creatii folclorice) Forta supranaturala care se crede, ca determina dinainte desfasurarea evenimentelor; soarta; destin; ursita; fatalitate. /<sl. suroku

Varianta definitie 5: Soroc (-oace), substantiv neutru –
1. Termen, timp, zi prestabilita. –
2. Rata, scadenta. –
3. Data, timp special. –
4. Interval, rastimp. –
5. Date stabilite pentru comemorarea mortilor. –
6. Menstruatie. – Sl. sŭrokŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 48; Cihac, II, 354; Conev 79), conform ceh., limba rusa srok. – Derivat soroci, verb (a fixa un termen; a lua o hotarire, a determina); soroceala, substantiv feminin (hotarire, ursita).