Soră
Definitie, sens si explicatie
1Soră, surori, substantiv feminin
1. Persoana de sex feminin considerata in raport cu copiii acelorasi parinti sau ai aceluiasi tata ori aceleiasi mame. ♢ Sora buna = sora care are amandoi parintii comuni cu ai fratilor sai. (Regional) Sora de scoarta = fiica din alta casatorie a unuia dintre sotii recasatoriti, considerata in raport cu copilul sau cu copiii celuilalt sot.
Sora de lapte = fata care a supt o data cu alt copil de la aceeasi femeie, considerata in raport cu acel copil. ♢ Locutiune adjectiv Sora cu moartea = grozav, zdravan, foarte mare. ♢ Compuse: sora-soarelui = floarea-soarelui; sor-cu-frate = numele a doua plante erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene-aurii sau albastre-violete, cu fructul o capsula (Melampyrum).
2. (Familiar; la voc.) Termen cu care cineva se adreseaza unei fete sau unei femei in semn de intimitate, de prietenie sau de dragoste; draga.
3. Figurativ Tovarasa, prietena. ♦ Țara, limba etcetera de aceeasi origine cu alta, cu afinitati si trasaturi comune.
4. Cel mai mic grad in ierarhia calugareasca in manastirile de femei; femeie care are acest grad.
5. Infirmiera. [Varianta: (popular) Surora, sor substantiv feminin] – Limba Latina Soror, -oris.
1. Persoana de sex feminin considerata in raport cu copiii acelorasi parinti sau ai aceluiasi tata ori aceleiasi mame. ♢ Sora buna = sora care are amandoi parintii comuni cu ai fratilor sai. (Regional) Sora de scoarta = fiica din alta casatorie a unuia dintre sotii recasatoriti, considerata in raport cu copilul sau cu copiii celuilalt sot.
Sora de lapte = fata care a supt o data cu alt copil de la aceeasi femeie, considerata in raport cu acel copil. ♢ Locutiune adjectiv Sora cu moartea = grozav, zdravan, foarte mare. ♢ Compuse: sora-soarelui = floarea-soarelui; sor-cu-frate = numele a doua plante erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene-aurii sau albastre-violete, cu fructul o capsula (Melampyrum).
2. (Familiar; la voc.) Termen cu care cineva se adreseaza unei fete sau unei femei in semn de intimitate, de prietenie sau de dragoste; draga.
3. Figurativ Tovarasa, prietena. ♦ Țara, limba etcetera de aceeasi origine cu alta, cu afinitati si trasaturi comune.
4. Cel mai mic grad in ierarhia calugareasca in manastirile de femei; femeie care are acest grad.
5. Infirmiera. [Varianta: (popular) Surora, sor substantiv feminin] – Limba Latina Soror, -oris.
2Soră substantiv verifica cuvantul: infirmiera.
3Soră substantiv verifica cuvantul: copil.
4Sora substantiv feminin, g.-d. art. (grad de rudenie) surorii, (personal sanitar) sorei; plural surori
5Soră surori f. (folosit si ca termen de adresare) 1) Persoana de sex feminin luata in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. - buna (sau Dreapta, adevarata). ♢ - vitrega sora numai dupa tata sau numai dupa mama. - cu moartea strasnic, grozav. Sor-cu-frate planta erbacee semiparazita, cu frunze opuse si cu flori grupate in spice sau in raceme terminale, avand fructul o capsula. - de caritate infirmiera. 2) Calugarita de gradul cel mai mic. [G.-d. Surorii] /<lat. soror
6Sora (-surori), substantiv feminin – Persoana de sex feminin considerata in raport cu copiii acelorasi parinti. – Varianta cuvant invechit sor rar surora.
Mr. sor(a), megl. sora.
Limba Latina soror (Puscariu 1608; Rew 8102), conform vegl. saur, verifica cuvantul: limba italiana suora (calabr. suora, sora, sorura), sard., prov. sorre, franceza soeur, cat., sp., verifica cuvantul: port. sor.
Uz general (Alr, I, 163).
Rezultatul normal sor, a fost adaptat posterior la decl. substantiv feminin, dar se mai foloseste in Trans. de Verifica cuvantul: si in anumite expresii, cum ar fi sor cu frate, substantiv masculin (planta, Melampyrum nemorosum), sor(u)-mea, sor(u)-ta, sor(u)-sa.
Pentru plural imparisilabic, conform si nora, om.
Derivat sorica, substantiv feminin (Maram., Bucovina, sora mai mica); surata (mr. surata), substantiv feminin (sora de suflet; sora, titlu de prietenie; prietena, camarada), format ca firtat, verifica cuvantul: aici (de la un limba latina *sororiāta ‹ sororiāre, dupa Pascu, I, 158; legatura cu limba slava (veche) sestra › posestrima, sugerata de Candrea, nu prezinta interes); suratie, substantiv feminin (fratie de suflet); insurati verb reflexiv (a se infrati: a lega prietenie); surioara, substantiv feminin (dim. de la sora); insorari, verb (Mold., a asocia, a uni doua gospodarii taranesti).
Din rom. provine mag. szurata (Candrea, Elemente, 409; Edelspacher 23).
Mr. sor(a), megl. sora.
Limba Latina soror (Puscariu 1608; Rew 8102), conform vegl. saur, verifica cuvantul: limba italiana suora (calabr. suora, sora, sorura), sard., prov. sorre, franceza soeur, cat., sp., verifica cuvantul: port. sor.
Uz general (Alr, I, 163).
Rezultatul normal sor, a fost adaptat posterior la decl. substantiv feminin, dar se mai foloseste in Trans. de Verifica cuvantul: si in anumite expresii, cum ar fi sor cu frate, substantiv masculin (planta, Melampyrum nemorosum), sor(u)-mea, sor(u)-ta, sor(u)-sa.
Pentru plural imparisilabic, conform si nora, om.
Derivat sorica, substantiv feminin (Maram., Bucovina, sora mai mica); surata (mr. surata), substantiv feminin (sora de suflet; sora, titlu de prietenie; prietena, camarada), format ca firtat, verifica cuvantul: aici (de la un limba latina *sororiāta ‹ sororiāre, dupa Pascu, I, 158; legatura cu limba slava (veche) sestra › posestrima, sugerata de Candrea, nu prezinta interes); suratie, substantiv feminin (fratie de suflet); insurati verb reflexiv (a se infrati: a lega prietenie); surioara, substantiv feminin (dim. de la sora); insorari, verb (Mold., a asocia, a uni doua gospodarii taranesti).
Din rom. provine mag. szurata (Candrea, Elemente, 409; Edelspacher 23).