Spartan -ă
Definitie, sens si explicatie
1Spartan, -ă, spartani, -e, substantiv masculin si feminin:, adjectiv
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana care facea parte din populatia vechiului oras grecesc Sparta. ♦ Figurativ Persoana cu conceptii si moravuri austere.
2. Adjectiv Care apartine Spartei sau spartanilor (1), privitor la Sparta sau la spartani; propriu Spartei sau spartanilor. ♦ Figurativ Aspru, sever, auster. – Din limba latina Spartanus, limba italiana Spartano.
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana care facea parte din populatia vechiului oras grecesc Sparta. ♦ Figurativ Persoana cu conceptii si moravuri austere.
2. Adjectiv Care apartine Spartei sau spartanilor (1), privitor la Sparta sau la spartani; propriu Spartei sau spartanilor. ♦ Figurativ Aspru, sever, auster. – Din limba latina Spartanus, limba italiana Spartano.
2Spartan adjectiv
1. (invechit) spartanicesc. (Istoria -.)
2. aspru, auster, sever, sobru. (Duce o viata -.)
1. (invechit) spartanicesc. (Istoria -.)
2. aspru, auster, sever, sobru. (Duce o viata -.)
3Spartan substantiv masculin, adjectiv m., plural spartani; f. singular spartana, g.-d. art. spartanei, plural spartane
4Spartan2 -a (-i, -e) ist. 1) Care apartinea orasului Sparta sau populatiei lui; din Sparta. 2) figurat Care se caracterizeaza prin disciplina si restrictii severe. Educatie -a. /Sparta n. pr. + sufix -an
5Spartan, -ă adjectiv Propriu spartanilor; aspru, sever. substantiv masculin si feminin:
1. Locuitor al Spartei, spartiat.
2. (Figurat) Om auster, cu moravuri severe. [Conform: Sparta – oras in Grecia antica].
1. Locuitor al Spartei, spartiat.
2. (Figurat) Om auster, cu moravuri severe. [Conform: Sparta – oras in Grecia antica].
6Spartan, -ă I. adjectiv, substantiv masculin f. (locuitor) din Sparta.
Ii. adjectiv propriu spartanilor. ♢ (fig.; si s.) aspru, sever, auster. (< limba latina spartanus, limba italiana spartano)
Ii. adjectiv propriu spartanilor. ♢ (fig.; si s.) aspru, sever, auster. (< limba latina spartanus, limba italiana spartano)