Special -ă
Definitie, sens si explicatie
1Special, -ă, speciali, -e, adjectiv Care se deosebeste de alte lucruri asemanatoare prin trasaturi care ii sunt proprii; care se afla numai la un lucru sau la o anumita categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este facut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui anumit scop; prin extensiune iesit din comun, deosebit de bun, de valoros; exceptional. ♢ Locutiune adverb În special = mai ales, indeosebi; in mod particular, in speta. ♦ (Despre editii de presa, publicatii) Publicat cu o ocazie deosebita sau la o data festiva. ♦ Care apartine unei anumite specialitati (1), de stricta specialitate. [Pronuntat: -ci-al] – Din franceza Special, limba latina Specialis.
2Special adjectiv verifica cuvantul: specialist.
3Special adjectiv m. (silabe -ci-al), plural speciali; f. singular speciala, plural speciale
4Special -a (-i, -e) si adverbial 1) Care este cu insusiri deosebite; particular. Caz -.
Timbru -. ♢ În - a) indeosebi; mai ales; b) in (mod) particular. 2) Care are o anumita menire; destinat pentru un anumit scop. Fond -.
Corespondent -. 3) Care constituie o exceptie; intrebuintat in circumstante extraordinare. Autorizatie -a. 4) Care este realizat cu o anumita ocazie. Editie -a. 5) Care este caracteristic pentru o anumita specialitate; de specialitate. Învatamant -. 6) Care este facut in mod intentionat; inadins; anume; dinadins. [Silabe -ci-al] /<lat. specialis, franceza special, limba germana speziell
Timbru -. ♢ În - a) indeosebi; mai ales; b) in (mod) particular. 2) Care are o anumita menire; destinat pentru un anumit scop. Fond -.
Corespondent -. 3) Care constituie o exceptie; intrebuintat in circumstante extraordinare. Autorizatie -a. 4) Care este realizat cu o anumita ocazie. Editie -a. 5) Care este caracteristic pentru o anumita specialitate; de specialitate. Învatamant -. 6) Care este facut in mod intentionat; inadins; anume; dinadins. [Silabe -ci-al] /<lat. specialis, franceza special, limba germana speziell
5Special, -ă adjectiv
1. Care se aplica numai la un lucru sau la o anumita categorie de lucruri; anumit, deosebit. ♦ În special = mai ales, indeosebi, in mod particular. ♦ Facut, scos cu o anumita ocazie.
2. De (stricta) specialitate. [Pronume -ci-al. / conform franceza special, limba italiana speciale, limba latina specialis < species].
1. Care se aplica numai la un lucru sau la o anumita categorie de lucruri; anumit, deosebit. ♦ În special = mai ales, indeosebi, in mod particular. ♦ Facut, scos cu o anumita ocazie.
2. De (stricta) specialitate. [Pronume -ci-al. / conform franceza special, limba italiana speciale, limba latina specialis < species].
6Special, -ă adjectiv
1. care se aplica numai la un lucru sau la o anumita categorie de lucruri; anumit, deosebit. o in - = mai ales, indeosebi. ♢ facut cu o anumita ocazie.
2. de (stricta) specialitate. (< franceza special, limba latina specialis)
1. care se aplica numai la un lucru sau la o anumita categorie de lucruri; anumit, deosebit. o in - = mai ales, indeosebi. ♢ facut cu o anumita ocazie.
2. de (stricta) specialitate. (< franceza special, limba latina specialis)