Spera
Definitie, sens si explicatie
1Spera, sper, verb I. Intranzitiv si tranz.
A considera ca realizabila o dorinta, a avea speranta; a nadajdui. – Din lat., limba italiana Sperare.
A considera ca realizabila o dorinta, a avea speranta; a nadajdui. – Din lat., limba italiana Sperare.
2A spera antonim: a deznadajdui
3A spera antonim: a dispera
4Spera verb
1. a crede, a nadajdui, (invechit si reg.) a se nadai. (- ca isi va realiza visul.)
2. a nadajdui, (invechit) a upovai. (- in zile tot mai senine.)
3. a (se) astepta, a nadajdui, (invechit si reg.) a se nadai. (Sa nu - nimic de la el.)
1. a crede, a nadajdui, (invechit si reg.) a se nadai. (- ca isi va realiza visul.)
2. a nadajdui, (invechit) a upovai. (- in zile tot mai senine.)
3. a (se) astepta, a nadajdui, (invechit si reg.) a se nadai. (Sa nu - nimic de la el.)
5Spera verb, indicativ prezent 1 singular sper, 3 singular si plural spera
6A Spera sper
1. tranzitiv A astepta cu incredere (mai mult sau mai putin ferma).
2. in-tranz.
A crede ca o dorinta sau o actiune se va infaptui; a trage nadejde; a nadajdui. /<lat., limba italiana sperare
1. tranzitiv A astepta cu incredere (mai mult sau mai putin ferma).
2. in-tranz.
A crede ca o dorinta sau o actiune se va infaptui; a trage nadejde; a nadajdui. /<lat., limba italiana sperare
7Spera verb I. intr., tr.
A avea speranta, a nadajdui. [P.i. sper, 3,6 -ra, conjunctie: -re. / < limba latina sperare, conform limba italiana sperare].
A avea speranta, a nadajdui. [P.i. sper, 3,6 -ra, conjunctie: -re. / < limba latina sperare, conform limba italiana sperare].
8Spera verb intr., tr. a avea speranta, a nadajdui. (< lat., limba italiana sperare)
9Spera (-r, at), verb – A nadajdui, a avea nadejde.
Limba Latina sperare (secolul Xix). – Derivat speranta, substantiv feminin, din limba italiana speranza; dispera (var. despera), verb, din limba italiana disperare.
Limba Latina sperare (secolul Xix). – Derivat speranta, substantiv feminin, din limba italiana speranza; dispera (var. despera), verb, din limba italiana disperare.