Definitie Spic - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Spic, spice, substantiv neutru
1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ♢ Expresie A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica.
2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etcetera
3. Varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale.
4. (În sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant.
5. (Popular) Varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Plural si: spicuri] – Limba Latina Spicum.

Varianta definitie 2: Spic substantiv verifica cuvantul: creasta, crestet, culme, pisc, varf.

Varianta definitie 3: Spic substantiv neutru, plural spice

Varianta definitie 4: Spic -ce n. 1) Inflorescenta caracteristica gramineelor, alcatuita din mai multe flori mici dispuse pe o axa centrala. ♢ A da in - a incepe sa formeze spicul, sa se apropie de maturizare. - de zapada fulg de zapada ratacit printre picaturile de ploaie. 2) Varf al firelor de par mai lungi din blana unor animale (avand si o culoare mai deschisa sau mai inchisa decat a blanii). 3) Partea cea mai inalta a unui deal, a unui munte sau a unui acoperis. /<lat. spicum

Varianta definitie 5: Spic (-ce), substantiv neutru –
1. Inflorescenta a plantelor graminee. –
2. Virf, pisc, parte inalta. – Mr. schic, megl. spic.
Limba Latina spῑcum (Puscariu 1617; REW 8148), conform limba italiana spigo, prov. espic, franceza epi, sp. espiga. – Derivat spicui, verb (a face spice; a aduna spice; a extrage, a culege); spicuitor, substantiv masculin (persoana care spicuieste); inspica, verb reflexiv (a da in spic; a creste plantele; a-i da mustata; a i se face parul maciuca).