Spumă
Definitie, sens si explicatie
1Spumă, spume, substantiv feminin
1. (Adesea figurativ) Strat albicios care se formeaza la suprafata unui lichid agitat; sistem dispers format intr-un lichid in care sunt raspandite bule de gaz separate intre ele de lichidul respectiv. ♦ Figurativ Ceea ce este (sau se crede ca este) mai bun, mai ales, mai de pret (din ceva).
2. Strat care se ridica deasupra unor alimente (lichide) in timpul fierberii sau al fermentatiei (si care trebuie indepartat).
3. Clabuci de sapun, de sudoare, de saliva. ♢ Expresie A face spuma (sau spume) la gura = a se infuria foarte tare, a face scandal mare.
4. Compus: spuma-de-mare = piatra ponce. – Limba Latina Spuma.
1. (Adesea figurativ) Strat albicios care se formeaza la suprafata unui lichid agitat; sistem dispers format intr-un lichid in care sunt raspandite bule de gaz separate intre ele de lichidul respectiv. ♦ Figurativ Ceea ce este (sau se crede ca este) mai bun, mai ales, mai de pret (din ceva).
2. Strat care se ridica deasupra unor alimente (lichide) in timpul fierberii sau al fermentatiei (si care trebuie indepartat).
3. Clabuci de sapun, de sudoare, de saliva. ♢ Expresie A face spuma (sau spume) la gura = a se infuria foarte tare, a face scandal mare.
4. Compus: spuma-de-mare = piatra ponce. – Limba Latina Spuma.
2Spumă substantiv verifica cuvantul: burete, caimac, elita, floare, lamura, smantana.
3Spumă substantiv
1. clabuc, (regional) sapun, sapuneala. (Face - cand se spala.)
2. (mai ales la plural) clabuc, (regional) sclabuc. (Face - la gura cand vorbeste.)
3. (Geol.) spuma-de-mare = piatra ponce, (invechit) piatra spumoasa.
1. clabuc, (regional) sapun, sapuneala. (Face - cand se spala.)
2. (mai ales la plural) clabuc, (regional) sclabuc. (Face - la gura cand vorbeste.)
3. (Geol.) spuma-de-mare = piatra ponce, (invechit) piatra spumoasa.
4Spuma substantiv feminin, g.-d. art. spumei; plural spume
5Spumă -e f. 1) Învelis (albicios) de basicute de aer, care apare la suprafata unui lichid agitat sau a celui care fierbe sau fermenteaza. -a marii. - de bere. ♢ Ca -a laptelui foarte bun. A face - a spumega. 2) Clabuci de sapun, de sudoare sau de saliva. ♢ Cal in -e cal inspumat. A face - (sau -e) la gura a) a scoate saliva abundenta (vorbind foarte mult); b) a vorbi cu intaratare; c) a fi foarte furios. 3) figurat: Totalitate a elementelor degradate ale unei societati; drojdie; pleava. [G.-d. Spumei] /<lat. spuma
6Spumă substantiv feminin În gastronomie, preparat dulce, lejer, din ingrediente amestecate sau mixate, pana capata aspect de spuma, pe baza de creme de lapte si ou sau piure de fructe, cu adaos de frisca, de albus batut spuma sau mering-spuma; se serveste ca desert.
7Spuma (-me), substantiv feminin –
1. Strat albicios de pe suprafata unui lichid agitat. –
2. Clabuci. –
3. Zgura, partea cea mai fara de valoare dintr-un amestec. –
4. Spuma-de-mare = piatra ponce. – Mr., megl. spuma.
Limba Latina spūma (Cihac, I, 261; Puscariu 1633, Rew 8189), conform limba italiana spuma, sp., port. espuma, limba albaneza skumbë.
Sensul 4 nu vine din franceza, desi apare la Budai-deleanu. – Derivat spuma (var. aspuma), verb (a face spuma; a face spume, a spumega; a scoate spuma), poate din limba latina spūmāre (Puscariu 1632; Rew 8190); spumar, substantiv neutru (Trans., clabuc); spumatoare, substantiv feminin (lingura de spuma); spumita, substantiv feminin (Trans., boboc); spumos, adjectiv (cu spuma); spumega, verb (a face spume, a face clabuci; a scoate spuma), probabil de la spuma cu un sufix expresiv, conform limba italiana spumeggiare, sp. espumear (contaminarea cu fumega, sugerata de Puscariu 1634, Tiktin si Candrea, pare incerta); spumegator, adjectiv (spumos), al carui sens de „pirat”, la Ion Ghica, este traducerea franceza ecumeur des mers; spumegos, adjectiv (spumos); inspumat, adjectiv (spumos), se zice mai ales despre cai.
1. Strat albicios de pe suprafata unui lichid agitat. –
2. Clabuci. –
3. Zgura, partea cea mai fara de valoare dintr-un amestec. –
4. Spuma-de-mare = piatra ponce. – Mr., megl. spuma.
Limba Latina spūma (Cihac, I, 261; Puscariu 1633, Rew 8189), conform limba italiana spuma, sp., port. espuma, limba albaneza skumbë.
Sensul 4 nu vine din franceza, desi apare la Budai-deleanu. – Derivat spuma (var. aspuma), verb (a face spuma; a face spume, a spumega; a scoate spuma), poate din limba latina spūmāre (Puscariu 1632; Rew 8190); spumar, substantiv neutru (Trans., clabuc); spumatoare, substantiv feminin (lingura de spuma); spumita, substantiv feminin (Trans., boboc); spumos, adjectiv (cu spuma); spumega, verb (a face spume, a face clabuci; a scoate spuma), probabil de la spuma cu un sufix expresiv, conform limba italiana spumeggiare, sp. espumear (contaminarea cu fumega, sugerata de Puscariu 1634, Tiktin si Candrea, pare incerta); spumegator, adjectiv (spumos), al carui sens de „pirat”, la Ion Ghica, este traducerea franceza ecumeur des mers; spumegos, adjectiv (spumos); inspumat, adjectiv (spumos), se zice mai ales despre cai.