Definitie Spăla - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SPĂLA, spal, verb I.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) curata folosind apa, sapun, detergenti etcetera ♢ Expresie (Tranzitiv) A spala pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a-l ocari.
A-si spala obrazul = a face fata unei situatii, a scapa de rusine; a iesi cu bine dintr-o incurcatura. (Familiar) Iese la spalat, se spune ca o consolare glumeata celui care are o suparare, un necaz (marunt). (Refl.) Spala-te (sau spalati-va) sau sa se spele pe cap = descurca-te (sau descurcati-va) sau sa se descurce cu propriile puteri. ♦ Tranzitiv (Familiar) A purta cuiva de grija (spalandu-i rufele). ♦ Tranzitiv A face sa se stearga, sa dispara o greseala, un rau, o insulta.
2. Tranzitiv (Despre ploaie, rauri, suvoaie etcetera) A roade pamantul, a-l lua si a-l duce cu sine; a produce o eroziune; a manca, a sapa. ♦ (Despre ape, valuri) A uda, a scalda un tarm.
3. Tranzitiv A supune un minereu unui curent de apa, pentru a separa unul dintre componentii lui. – Limba Latina *expellavare (= ex-per-lavare).

Varianta definitie 2: SPĂLA verb verifica cuvantul: eroda, ispasi, izbavi, mantui, parcurge, pedepsi, purifica, rascumpara, razbuna, roade, salva, sapa, strabate, traversa.

Varianta definitie 3: SPĂLA verb
1. (reg., mai ales in Transilvania) a (se) la. (S-a - pe corp.)
2. (reg., mai ales in Transilvania) a la, (regional) a zoli. (A - rufele cu lesie.)
3. a scalda, a uda. (Marea - tarmul.)

Varianta definitie 4: Spala verb, indicativ prezent 1 singular spal, 3 singular si plural spala; conjunctie: prezent 3 singular si plural spele

Varianta definitie 5: A SPĂLA spal tranzitiv 1) A curata cu apa (sau cu alt lichid). - rufele. ♢ A-si - obrazul a scapa de rusine. 2) (despre ape) A roade treptat; a eroda. 3) (despre ape) A uda pe toata intinderea (tarmuri); a scalda. 4) (minereuri) A supune unui proces de separare a partilor componente (cu ajutorul apei sau a altui lichid). /<lat. experlavare

Varianta definitie 6: Spala (-l, -at), verb – A curata cu apa. – Mr. aspel, spilare, megl. spel, spilari, istr. spelu.
Limba Latina perlavāre, cu s- limba latina sau expresiv (Cipariu, Gram., 314; Cihac, I, 141; Meyer, Alb.
St., IV, 99; Candrea, Élements, 73; Cretu 369; Puscariu 1613; Candrea-Dens., 936; REW 3044; Meyer-Lübke, ZRPh., XXVIII, 618), conservat numai in rom. (Rosetti, I, 171) si in limba albaneza shpëljań (Philippide, II, 641).
Aceasta etimologie a fost respinsa de Densusianu, Rom., XXVI, 100, care propune limba latina *expellāre, de la pellis, putin convingator.
Derivat spalat, adjectiv (curatat cu apa; ingrijit, dichisit); spalat, substantiv neutru (spalare); nespalat, substantiv masculin (murdar, soios); spalator, adjectiv (care spala; substantiv neutru, cirpa de bucatarie; substantiv neutru, lavabou); spalatoare, substantiv feminin (lighean, vas de spalat); spalatoareasa (var. spalatorita), substantiv feminin (femeie care spala rufe); spalatorie, substantiv feminin (s.f. (incapere de spalat rufe); spalatura, substantiv feminin (spalat; laturi); spala-varza, substantiv masculin (fanfaron); spalaci, verb (a spala prost, de mintuiala; reflexiv, a-si pierde culoarea, a se decolora), cu sufix expresiv -ci (dupa Puscariu, Dacor., III, 678, de la un limba latina *experlavicāre); spalacitura, substantiv feminin (obiect decolorat; laturi); spalacioasa, substantiv feminin (planta, Senecio vernalis), transpunere a limba italiana spellicciosa (Candrea), sau a numelui stiintific.