Definitie Sta - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Sta, stau, verb I. Intranzitiv I.
1. (Despre oameni si animale) A se opri din mers, a ramane pe loc; a se intrerupe dintr-o actiune, dintr-o miscare, dintr-o activitate etcetera; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din functionare, a nu mai merge; prin extensiune a se defecta. ♢ Expresie Stai ca trag, formula prin care cineva este somat sa ramana pe loc, sa nu se apropie (altfel riscand sa fie impuscat).
A sta tintuit (sau nemiscat) (pe loc) = a nu face nici o miscare.
A nu-i mai sta (cuiva) gura = a vorbi intruna, a nu mai tacea. ♦ (La imperativ, avand si valoare de interjectie) Opreste! asteapta! ♢ Expresie Stai sa-ti spun (sau sa vezi) = lasa-ma sa-ti spun, ai rabdare, asteapta.
Stai putin (sau un pic, cu binisorul etcetera) = ai (putina) rabdare, nu te grabi. ♦ (Despre ploaie, vant) A conteni, a inceta, a se opri.
2. A ramane nemiscat intr-un loc, a nu pleca, a nu se indeparta de undeva; (despre vehicule) a stationa. ♢ Expresie A nu (putea) sta locului (sau pe loc) = a alerga incoace si incolo, a nu avea astampar.
A sta pe loc = a nu progresa, a stagna.
Stai binisor! = sezi linistit! astampara-te! fii cuminte! Ce (mai) stai? = ce (mai) astepti? ce (mai) doresti? Sta ce sta si... = asteapta cat asteapta si...
A sta la (sau pe) locul sau = A) a nu pleca, a nu-si parasi locul; B) a pastra masura, a fi modest, rezervat.
3. A ramane intr-un serviciu, intr-o slujba, intr-o ocupatie.
4. A ramane, a petrece un timp undeva sau cu cineva; a poposi; a intarzia, a zabovi. II.
1. A se afla, a se gasi, a fi intr-un anumit loc. ♢ Expresie A sta inaintea cuiva sau a-i sta (cuiva) inainte (sau in fata) = A) a se gasi la mica distanta in fata cuiva, privindu-l, vorbindu-i, asteptand porunci; B) a se impotrivi, a infrunta pe cineva; C) a servi pe cineva cu ceva, a-i oferi cuiva ceva.
A-i sta cuiva in cale (sau in drum) ori a sta in calea (sau in drumul) cuiva = A) a iesi inaintea cuiva (impiedicandu-l sa inainteze); B) a impiedica pe cineva sa faca ceva, a stingheri.
A sta la baza unui lucru = a constitui baza, temelia unui lucru.
A sta de fata = a asista.
A sta in fata cuiva = (despre sarcini, greutati etcetera) a trebui, a urma sa fie realizat, rezolvat de cineva.
A sta in umbra = A) a pandi dintr-un loc ascuns; B) a fi modest, retras.
A sta deoparte = A) a fi la oarecare distanta de...; B) a nu interveni, a se tine in rezerva.
A-i sta (cuiva) in coaste (ori in coasta) sau ca un ghimpe in coaste (sau in inima, in ochi) = a-l stingheri (pe cineva), a constitui o permanenta amenintare (pentru cineva). (Familiar) A-i sta (cuiva) sub nas = a fi la indemana cuiva, in imediata sa apropiere.
A-i sta (cuiva) pe limba, se zice cand cineva este gata sa spuna un lucru pe care n-ar trebui sa-l spuna sau cand nu gaseste termenul cautat si are totusi impresia ca e pe punctul de a si-l aminti.
A-i sta (cuiva) pe inima = (despre ganduri, preocupari) a-l preocupa pe cineva, a-i produce grija, neliniste.
A sta (piatra) pe capul cuiva sau a-i sta (cuiva) pe cap = a impovara, a incomoda, a agasa (pe cineva).
A-i sta (cuiva) capul unde-i stau picioarele (sau talpile) = a fi decapitat.
2. A trai, a vietui; a locui.
3. (Popular) A fi, a exista, a se afla. ♦ (Înv.) A avea loc, a se petrece.
4. A continua sa fie; a dainui, a se mentine. III.
1. A avea o anumita pozitie sau atitudine, a se tine, a se aseza sau a fi asezat intr-un anumit fel. ♢ Locutiune verb A sta gramada (sau roi) = a se ingramadi, a se inghesui, a se imbulzi. ♢ Expresie A sta piatra (sau teapan, infipt in pamant) = a se tine drept si nemiscat.
A sta cu mainile in san (sau incrucisate, la brau, cu bratele incrucisate) = A) a sta in inactivitate; B) a nu lua nici o masura, a nu intreprinde nimic, a nu interveni.
A sta cu dintii la stele = a rabda de foame.
A sta cu ochii pe cineva = a supraveghea pe cineva.
A sta in pat = a zacea (de boala).
A sta (ca) pe ace (sau spini, ghimpi, jar, foc etcetera) = a fi nelinistit, agitat, nerabdator.
Stai jos! formula prin care cineva este invitat sa ia loc.
A sta la masa = a lua masa, a manca.
A sta ca o gaina (sau curca) plouata = a arata necajit, fara vlaga, fara chef.
A sta in picioare = a nu se da batut, a rezista. ♦ Figurativ (Înv.) A se tine tare pe pozitie, a nu da inapoi. ♢ Locutiune verb A sta impotriva (sau impotriva cuiva) sau a-i sta cuiva impotriva = a se impotrivi cuiva, a infrunta pe cineva.
A sta pavaza = a apara pe cineva sau ceva.
2. A se indeletnici, a se ocupa cu...; a lucra la...; a avea grija de... ♢ Expresie A sta (de cineva) sa... = a nu lasa (pe cineva) in pace pana ce nu..., a-i bate (cuiva) capul sa...
3. A fi fixat, prins in ceva sau de ceva, a atarna de ceva. ♢ Expresie A-i sta (cuiva ceva) in cap = a preocupa pe cineva.
A-i sta (cuiva ceva) in minte = a fi clar pentru cineva (ceva).
A sta (ceva) in firea (cuiva) = a tine de felul normal de a fi al cuiva.
A-i sta (cuiva) in putinta = a-i fi cuiva (ceva) posibil. ♦ Figurativ A consta. ♦ (Înv.) A fi format din... ♦ A se limita, a se reduce la...
4. A pluti la suprafata unui lichid. IV.
1. (În expresie) A-i sta cuiva bine (sau rau) = a (nu) i se potrivi cuiva ceva, a (nu) fi asa cum se cuvine, a-i veni bine (sau rau).
2. (Despre situatii, treburi etcetera) A fi intr-un anumit fel, a se prezenta, a merge (bine sau rau), a se desfasura. V. (În locutiuni verbale sau in legatura cu alt verb, da acestora un aspect de durata) Stau si-mi aduc aminte. ♢ Expresie si loc. verb A sta de (sau, rar, la) vorba (sau la taifas, taclale, povesti etcetera) (cu cineva) = a vorbi cu cineva; prin extensiune a petrece un timp vorbind cu cineva despre diverse lucruri.
A sta la sfat (sau la sfaturi) cu cineva = a se sfatui cu cineva; a sta de vorba cu cineva.
A sta (dus, pierdut) pe ganduri = a fi absorbit de ganduri, a fi preocupat de ceva.
A sta pe ganduri = a sovai, a ezita.
A sta la indoiala (sau in cumpana) = A) a ezita inainte de a lua o hotarare, a sovai; B) a se indoi de ceva.
A sta de paza (sau de straja) sau a sta straja = a pazi.
A sta la (sau de) panda = a pandi.
A sta la tocmeala = a se tocmi, a se targui. VI. (Urmat de o propozitie secundara construita cu conjunctivul) A fi pe punctul de a..., a fi gata sa...
Sta sa inceapa ploaia. [Prez. indicativ pers. 3 sta, imperfect stateam (reg. steteam) si stam, perf. substantiv statui (reg. stetei)] – Limba Latina Stare.

Varianta definitie 2: A sta antonim: a merge, a se misca

Varianta definitie 3: Sta verb verifica cuvantul: afla, da, dainui, declansa, desfasura, dezlantui, duce, dura, exista, fi, gasi, isca, izbucni, mentine, pastra, perpetua, persista, porni, purta, ramane, starni, sustine, trai, tine.

Varianta definitie 4: Sta verb
1. verifica cuvantul: opri.
2. verifica cuvantul: poposi.
3. verifica cuvantul: aseza.
4. verifica cuvantul: sedea.
5. verifica cuvantul: intarzia.
6. verifica cuvantul: zabovi.
7. verifica cuvantul: astepta.
8. verifica cuvantul: locui.
9. verifica cuvantul: stationa.
10. verifica cuvantul: ramane.
11. verifica cuvantul: petrece.
12. a se tine. (Stai drept!)
13. a se opri, (figurativ) a incremeni. (Ceasul a stat la orele
12. )
14. verifica cuvantul: inceta.
15. verifica cuvantul: afla.
16. a atarna, a spanzura. (Pe perete sta un tablou.)
17. a-i sedea. (Îti sta foarte bine haina asta!)
18. a pluti. (Uleiul sta deasupra apei.)
19. verifica cuvantul: consta.
20. verifica cuvantul: reduce.

Varianta definitie 5: Sta verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural stau, 2 singular stai, 3 singular sta, 1 plural stam, 2 plural stati, imperfect 3 singular statea/sta, perf. substantiv 1 singular statui, 3 singular statu, m.m.c. perf. 2 singular statusesi, 3 singular statuse; conjunctie: prezent 3 singular si plural stea; imper. poz. 2 singular stai, neg. 2 singular nu sta; ger. stand; part. stat

Varianta definitie 6: A sta stau intranzitiv I. 1) (despre fiinte) A se opri dupa o miscare. - pe loc. - in loc. ♢ - locului a) a se opri; b) a stagna. A nu (putea) - locului (sau Pe loc) a fi neastamparat. Ce (mai) stai? ce (mai) astepti? - tintuit (sau Nemiscat) pe loc a nu face nici o miscare. A nu-i (mai) - cuiva picioarele a se misca mereu. A nu-i (mai) - cuiva gura a vorbi intruna. 2) (despre vehicule) A se opri pentru un timp (intr-un loc); a stationa. Trenul sta in gara. 3) (despre fenomene atmosferice) A inceta sa se manifeste; a conteni. Ploaia -t. 4) (despre mecanisme, aparate etcetera) A inceta sa (mai) functioneze. 5) A se afla nemiscat (intr-o anumita pozitie, situatie sau stare). - in picioare. - culcat. ♢ A nu mai putea - pe picioare a nu mai putea de oboseala. - la masa a lua masa. - ca pe spini a astepta ceva cu mare nerabdare. - binisor a sedea linistit; a fi cuminte. - pe oua a cloci. A-i - cuiva bine (sau Rau) a-l prinde bine (sau rau) pe cineva. - ca o stana (sau Ca un stalp) de piatra a sta nemiscat . - gramada a fi inghesuiti. - bine (sau Rau) cu cineva a fi in relatii bune (sau rele) cu cineva. Cum stai? Cum iti merge? 6) A se gasi intr-un anumit loc. Cartea sta pe masa. ♢ - in pat a sedea lungit in pat; a trandavi. - la pat a fi bolnav. - in calea (sau In drumul) cuiva sau A-i - cuiva in cale (sau In drum) a) a inchide trecerea; b) a frana ascensiunea cuiva pe scara sociala. - la baza unui lucru a fi temelia unui lucru. - in umbra a nu se afisa. - de o parte a) a se tine la o oarecare distanta; b) a nu lua atitudine. A-i - cuiva ca un ghimpe in ochi (sau In inima) a incomoda (in permanenta) pe cineva. A-i - cuiva pe inima a produce neliniste. A-i - cuiva pe cap a) a incomoda pe cineva prin prezenta sa; b) a fi o povara pentru cineva. A-i - cuiva in putinta a fi in puterile cuiva. - pe apa a pluti. 7) A-si avea domiciliul; a locui. - la camin. II. (in imbinari stabile) 1) (exprima ideea de durata sau de continuitate) : - la sfat a) a se sfatui; b) a vorbi. - la (sau De) vorba a vorbi. - la taifas a palavragi. - pe ganduri a) a fi ingandurat; b) a nu se putea hotari deodata; a sovai. - la indoiala a nu fi sigur de ceva; a se indoi. - in cumpana a nu se putea hotari deodata; a sovai. - la panda a pandi. - sub ascultarea (sau La porunca) cuiva a se supune cuiva. 2) (exprima ideea de intentie) : - de duca a fi gata de plecare. - gata a fi pregatit pentru o actiune. /<lat. stare

Varianta definitie 7: Sta (-au, -at), verb –
1. A fi, a se afla intr-un loc, pozitie sau conditie determinate. –
2. A ramine, a se mentine. –
3. A se opri, a numai functiona. –
4. A zabovi, a astepta, a pasui. –
5. A nu mai continua la jocul de carti. –
6. A nu mai lucra, a nu face nimic. –
7. A fi, a ajunge sa fie. –
8. A trai, a locui. –
9. A dura, a continua. –
10. A se afla cu, a poseda. –
11. A consista, a fi format din. –
12. A insista, a pisa, a starui. –
13. A rezista, a se opune, a lupta. –
14. A interveni, a produce. –
15. A conveni, a se simti bine sau rau. – A sta de, si, sa, a fi (cu gerunziu). – A sta sa, a fi pe punctul. – Varianta cuvant invechit asta.
Mr. stau, statui, statuta, stare, megl. stau, stari, istr. stowu.
Limba Latina stāre (Puscariu 1639; REW 8231), conform vegl. stur, prov., cat., sp., port. estar, verifica cuvantul: franceza ester. – Derivat stare, substantiv feminin (sedere; trindavie, huzur; pace, parada a cortegiului funerar; pozitie, situatie, mod, stadiu, dispozitie; facultate, capacitate; bogatie, avere; clasa, categorie sociala; in stare, capabil de); stat, substantiv neutru (sedere; raminere, situatie, asezare, pozitie, conditie, stadiu; clasa, categorie; statura), din limba latina status (Puscariu 1638; dupa Cihac, II, 364, din limba rusa statĭ „aspect placut”), dublet al lui stat, substantiv neutru (tara); statator, adjectiv (stabil, fire; durabil, permanent, peren); nestatator, adjectiv (inconstant, schimbator); statornic, adjectiv (stabil, ferm, durabil, permanent), formatie culta din secolul XVIII, conform datornic (Tiktin); nestatornic, adjectiv (inconstant, volubil); statornici, verb (a stabili, a determina, a pune; a fixa, a asigura, a consolida; reflexiv, a se stabili, a-si fixa domiciliul); statornicie, substantiv feminin (constanta); nestatornicie, substantiv feminin (inconstanta); statut, adjectiv (invechit, oprit; stricat, viciat; istovit, vlaguit); instari, verb (a imbogati; reflexiv, a prospera). – Conform: starui.
Derivat neol. stabil, adjectiv , din limba latina stabilis; nestabil (var. instabil), adjectiv ; stabili, verb, din limba latina stabilire; stabiliment, substantiv neutru, din limba italiana stabilimento; stabilitate, substantiv feminin, din franceza stabilite; stabiliza, verb, din franceza stabiliser; stanta, substantiv feminin, din limba italiana stanza; static, adjectiv , din franceza statique; statist, substantiv masculin (figurant); statistic, adjectiv , din franceza statistique; statistica, substantiv feminin; statistician, substantiv masculin (autor de statistici); statura, substantiv feminin, din limba latina statura; statut, substantiv neutru, din franceza statut; statutar, adjectiv , din franceza statutaire; stati(un)e, s.f, din franceza station; stationa, verb, din franceza stationner; stationar, adjectiv , din franceza stationnaire.