Definitie Stabilizator -oare - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Stabilizator, -oare, stabilizatori, -oare, adjectiv , substantiv
1. Adjectiv Care face stabil, care da stabilitate.
2. Substantiv neutru: Organ dintr-un sistem tehnic care asigura stabilitatea sistemului.
3. Substantiv neutru: Aparat sau dispozitiv pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica.
4. Substantiv neutru: Partea fixa a ampenajului orizontal al unui avion.
5. Substantiv neutru: Legatura elastica intre capetele osiei unui autovehicul, care impiedica inclinarile mari ale acestuia.
6. Substantiv masculin Substanta care se adauga unei solutii pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a o stabiliza; stabilizant. – Din franceza Stabilisateur.

Varianta definitie 2: Stabilizator substantiv (CHIMIE) stabilizant.

Varianta definitie 3: Stabilizator adjectiv m., (chimie) substantiv masculin, plural stabilizatori; f. singular si plural stabilizatoare

Varianta definitie 4: Stabilizator (tehn.) substantiv neutru, plural stabilizatoare

Varianta definitie 5: Stabilizator1 -oare (-ori, -oare) Care stabilizeaza; care face stabil. /<fr. stabilisateur

Varianta definitie 6: Stabilizator2 -oare n. 1) Aparat care mentine constanta tensiunea electrica de alimentare, indiferent de variatiile tensiunii din retea. 2) Parte imobila la un aparat de zbor menita sa-i asigure stabilitatea in atmosfera. 3) Dispozitiv care impiedica oscilatiile prea mari ale unui vehicul de apa. /<fr. stabilisateur

Varianta definitie 7: Stabilizator3 -i m.
Substanta chimica care poate stabiliza alta substanta. /<fr. stabilisateur

Varianta definitie 8: Stabilizator, -oare adjectiv Care da stabilitate. substantiv neutru
1. Partea fixa a ampenajului orizontal, care asigura stabilitatea avionului in timpul zborului.
2. Dispozitiv bazat pe principiul giroscopului care reduce oscilatiile unei nave.
3. Aparat pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. substantiv masculin Substanta care se adauga unei solutii coloidale sau unei suspensii pentru a-i mari stabilitatea; stabilizant. [Conform: franceza stabilisateur].

Varianta definitie 9: Stabilizator, -oare I. adjectiv care stabilizeaza, care da stabilitate; stabilizant.
II. substantiv neutru
1. partea fixa a ampenajului orizontal, care asigura stabilitatea avionului in timpul zborului.
2. dispozitiv bazat pe principiul giroscopului, care reduce oscilatiile unei nave.
3. aparat pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica.
4. dispozitiv automat care contribuie la mentinerea constanta a liniei de ochire a tunului de pe tanc, indiferent de miscarile acestuia.
III. substantiv masculin substanta care se adauga unei solutii coloidale, unei suspensii pentru a-i mari stabilitatea; stabilizant. (< franceza stabilisateur)

Varianta definitie 10: Stabilizator, stabilizatori
1. O extensie cu o greutate mica la capat, fixata pe crosa arcului ce preia vibratiile din arc ce apar in momentul lansarii sageti.