Staniu
Definitie, sens si explicatie
1Staniu substantiv neutru Element chimic metalic, alb-argintiu, foarte maleabil si ductil, care se foloseste in diferite aliaje sau la acoperirea unor metale; cositor. – Din limba italiana Stagno, limba latina Stannum, stagnum.
2Staniu substantiv (Chimie) cositor, (Transilvania si Banat) pleu.
3Staniu substantiv neutru [-niu pronume -niu], art. staniul; simb.
Sn
Sn
4Staniu n.
Metal moale, alb-argintiu, maleabil si ductil, intrebuintat la spoirea altor metale pentru a le proteja de coroziune si la fabricarea tinichelei; cositor. /<lat. stannum, stagnum, limba italiana stagno
Metal moale, alb-argintiu, maleabil si ductil, intrebuintat la spoirea altor metale pentru a le proteja de coroziune si la fabricarea tinichelei; cositor. /<lat. stannum, stagnum, limba italiana stagno
5Staniu substantiv neutru Metal alb-argintiu, moale, maleabil si ductil; cositor. [Pronume -niu. / < limba latina stannum, conform limba italiana stagno, limba germana Stannum].
6Staniu substantiv neutru metal alb-argintiu, moale, maleabil si ductil, la elaborarea unor aliaje, a staniolului; cositor. (< limba italiana stagno, limba latina stannum)