Definitie Staul - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Staul, staule, substantiv neutru Grajd sau adapost (pentru oi). – Limba Latina Stab(u)lum.

Varianta definitie 2: Staul substantiv (invechit si reg.) ograda, salas, (regional) cosar, cotarlete, obor, ocol, palanca, plasa, saia, tarla, tarc, voret, (Mold. si Transilvania) patul, (Transilvania, Ban si Mold.) poiata, (prin Moldova) serai, (Ban.) stalog. (- de oi.)

Varianta definitie 3: Staul substantiv verifica cuvantul: grajd, stana, strunga, tarla.

Varianta definitie 4: Staul substantiv neutru, plural staule

Varianta definitie 5: Staul -e n. 1) Loc ingradit (si acoperit) pentru oi si capre; ocol. 2) Constructie speci-ala unde se tin vitele; grajd. [Silabe Sta-ul] /<lat. stab[u]lum

Varianta definitie 6: Staul (-le), substantiv neutru – Grajd. – Varianta stau(r).
Limba Latina stablum, forma populara, in loc de stabulum (Puscariu 1640; REW 8209), conform limba italiana stabbio, prov. estable, franceza etable, cat. establa, sp. establo, port. estrabo, limba neogreaca: σταύλος.
Varianta staur, din plural lui stau, stauri (Candrea). – Derivat stauina, substantiv feminin (Munt., loc potrivit pentru tarc), din limba latina *stabŭlῑna (Lacea, Dacor., II, 624), sau mai probabil de la stau, cu sufix -ina, conform pescuina, vizuina. – Din rom. provin in mag. stal, istal, star (Draganu, Dacor., VII, 199).