Definitie Stil - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Stil, stiluri, substantiv neutru I.
1. Mod specific de exprimare intr-un anumit domeniu al activitatii omenesti, pentru anumite scopuri ale comunicarii; fel propriu de a se exprima al unei persoane; spec. totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseste un scriitor pentru a obtine anumite efecte de ordin artistic. ♦ Greseala de stil = greseala de exprimare constand fie dintr-o abatere de la regulile sintaxei, fie dintr-o intrebuintare improprie a termenilor. ♦ Talentul, arta de a exprima ideile si sentimentele intr-o forma aleasa, personala. ♦ Limbaj. ♦ (Rar) Constructia caracteristica a frazei intr-o limba.
2. Ansamblul particularitatilor de manifestare specifice unui popor, unei colectivitati sau unui individ. ♢ Locutiune adjectiv De stil = executat dupa moda unei anumite epoci din trecut. ♦ Mod, fel de a fi, de a actiona, de a se comporta. ♢ Locutiune adjectiv si adverb În stil mare = (conceput sau realizat) cu mijloace deosebit de mari, cu amploare.
3. Fiecare dintre cele doua principale sisteme de calculare a timpului calendaristic, intre care exista o diferenta de 13 zile. ♢ Stil nou = metoda de socotire a timpului calendaristic dupa calendarul gregorian.
Stil vechi = metoda de socotire a timpului calendaristic dupa calendarul iulian. II. Condei de metal sau de os, ascutit la un capat si turtit la celalalt, cu care se scria in antichitate pe tablitele de ceara. Iii. (Botanica) Portiune subtire si cilindrica a pistilului, care porneste de la ovar si se termina cu stigmatul. [Plural si: (Iii) stile] – Din franceza Style, limba latina Stilus.

Varianta definitie 2: Stil substantiv verifica cuvantul: condei.

Varianta definitie 3: Stil substantiv
1. scris. (Are un - nervos, vioi.)
2. exprimare. (Are un - plastic.)
3. (rar) rostire, (figurativ) condei. (- poetic.)
4. limbaj. (- stiintific.)
5. (rar) sistem. (- pictural.)
6. fel, maniera, metoda, mod. (- de lucru al cuiva.)
7. fel, gen, maniera, mod, modalitate, regim, sistem. (- de viata.)
8. (ARHIT.) stil gotic = stil ogival; stil ogival = stil gotic.

Varianta definitie 4: Stil substantiv neutru, plural stiluri

Varianta definitie 5: Stil1 -uri n. 1) Mod specific de exprimare si prezentare artistica a realitatii intr-un anumit domeniu (in diferite perioade de timp). - in pictura. - in arhitectura. - clasic. - gotic. - national. 2) Ansamblu de procedee folosite intr-un domeniu de activitate. - de conducere. - de inot. 3) Totalitate a mijloacelor de limba specifice unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu sau unui anumit grup de vorbitori. - publicistic. - stiintific. - familiar. /<fr. style, limba latina stylus, ngr. stýlos

Varianta definitie 6: Stil2 -uri n. (in antichitate) Betisor de metal sau de os, ascutit la un capat si turtit la celalalt, folosit la scrisul pe tablite de ceara. /<fr. style, limba latina stylus, ngr. stýlos

Varianta definitie 7: Stil3 -uri n. bot.
Parte a pistilului care poarta stigmatul. /<fr. style, limba latina stylus, ngr. stýlos

Varianta definitie 8: Stil4 -uri n.
Sistem de socotire a timpului calendaristic. ♢ - vechi mod de calculare a timpului dupa calendarul iulian. - nou mod de calculare a timpului dupa calendarul gregorian. /<fr. style, limba latina stylus, ngr. stýlos

Varianta definitie 9: Stil substantiv neutru I.
1. Instrument de metal sau de os ascutit la varf, cu care se scria in antichitate pe tablite cerate.
2. Partea pistilului care se afla deasupra ovarului si poarta stigmatul. II.
1. Totalitatea procedeelor proprii de exprimare prin mijloacele limbii literare a unui continut concret; mijloacele lingvistice de exprimare proprii unui scriitor, unei opere, unui gen etcetera
2. Mod de exprimare a gandirii specific unei arte sau unui artist, curentelor, epocilor sau scolilor artistice nationale. ♢ Figura de stil = verifica cuvantul: Figura (4) [in DEX ´98, DN].
3. Mod, fel, maniera de a fi, de a purta etcetera ♢ Stil de munca = fel de a concepe munca si de a munci. [Plural -luri, -le. / < franceza style, limba italiana stile, conform limba latina stylus, limba greaca (veche) stylos – stilet].

Varianta definitie 10: Stil1 substantiv neutru I.
1. totalitatea particularitatilor caracteristice unei structuri, civilizatii, epoci, activitati etcetera
2. conceptie si mod de exprimare specifice unei arte sau unui artist, unui curent, unei epoci, unei scoli artistice nationale etcetera
3. totalitatea particularitatilor lingvistice, componistice etcetera de exprimare a unui continut concret proprii unui scriitor, unui compozitor, unei opere, unui gen etcetera o - functional = varietate a limbii literare, intr-un anumit domeniu de activitate. ♢ maniera, mod personal in care un scriitor, un compozitor utilizeaza mijloacele de expresie.
4. mod, fel de a fi, de a se comporta, de a actiona. o in - mare = care este realizat cu mijloace deosebit de mari.
II. - calendaristic = denumire pentru cele doua sisteme de calendar; iulian si gregorian.
III. instrument de metal sau de os ascutit la varf, cu care se scria in antichitate pe tablite cerate.
IV. (botanica) parte a pistilului aflata deasupra ovarului, care poarta stigmatul. (< franceza style, limba latina stilus)

Varianta definitie 11: -STiL2 element stilo-.