Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Stol

1 * Cuvantul cu diacritice: stol
Cuvantul fara diacritice: stol

Definitie: STOL, stoluri, substantiv neutru 1. Grup (mare) de păsări zburătoare de același fel. 2. Grup (mare) de ființe omenești; pâlc, ceată. ♦ Prin specializare: (Înv.) Coloană de soldați; grosul unei armate. ♦ (Rar) Mulțime, grămadă de lucruri de același fel. 3. (Regional) Mănunchi, buchet. – Din limba neogreaca: stolos „flotă”.

2 * Cuvantul cu diacritice: stol
Cuvantul fara diacritice: stol

Definitie: STOL substantiv verifica cuvantul: coloană.

3 * Cuvantul cu diacritice: stol
Cuvantul fara diacritice: stol

Definitie: STOL substantiv 1. cârd, (regional) toană, toi, (Oltenia și Transilvania) ciopor. (Un - de rândunele.) 2. verifica cuvantul: ceată.

4 * Cuvantul cu diacritice: stol
Cuvantul fara diacritice: stol

Definitie: stol substantiv neutru, plural stoluri

5 * Cuvantul cu diacritice: stol -uri
Cuvantul fara diacritice: stol

Definitie: STOL -uri n. 1) Mulțime de păsări zburătoare din aceeași specie, adunate împreună. - de vrăbii. ♢ În - uri a) rânduri-rânduri; b) în grămezi. 2) Grup numeros și neorganizat de persoane. 3) figurat Mulțime, grămadă de lucruri de același fel. limba neogreaca: stolos

6 * Cuvantul cu diacritice: stol -luri
Cuvantul fara diacritice: stol

Definitie: stol (-luri), substantiv neutru – 1. (Înv.) Coloană de soldați în ordine de mers sau de bătaie. – 2. Grup de păsări. – 3. Mulțime, grămadă, gloată, partidă. Mgr. στόλος (Roesler 575; Cihac, II, 703; Murnu; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; conform REW 8276). – Derivat stoli, verb (a reuni, a grupa, a pune în ordine).

7 * Cuvantul cu diacritice: stol -luri
Cuvantul fara diacritice: stol

Definitie: stol (-luri), substantiv neutru – 1. Masă. – 2. Reședință, capitală. – Megl. stol „scaun”. Sl. stolŭ „bază”, din verifica cuvantul: limba germana stôls (› limba germana Stuhl), conform cr., slov., limba rusa stol „masă” (Cihac, II, 370). Înv. – Derivat stoler, substantiv masculin (tîmplar, dulgher), din limba slava (veche) stolarĭ, rut., limba rusa stoljar (Tiktin; Conev 76); stolerie, substantiv feminin (tîmplărie); stoleriță substantiv feminin (nevastă de tîmplar); stoliță, substantiv feminin (învechit, capitală, reședință), dim limba sarba:, limba rusa stolica; stolnic, substantiv masculin (învechit, servitor care se ocupa de masă; cuvant invechit, băiat la bucătărie; dregător domnesc, șeful bucătărie palatului; din secolul XVIII, titlu onorific de boierie, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de căpitan), din limba slava (veche) stolĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46); stolniceasă, substantiv feminin (nevastă de stolnic); stolnicie, substantiv feminin (slujba de stolnic); stolnicel, substantiv masculin (băiat care servea masa). – Din rom. provine limba neogreaca: στόλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 79).