Storî
Definitie, sens si explicatie
1Stori, storasc, verb Iv
1. (refl.; cuvant invechit si reg.) a se chinui; a se istovi.
2. (fig.; reg.; despre oameni; in forma: sturi) a chinui, a cauza o durere insuportabila, a seca, a epuiza (sufleteste).
3. (invechit si reg.) a nimici.
4. (reg.; despre fiinte) a stalci, a bate zdravan.
5. (regional) a muri.
6. (regional) a omori.
7. (refl.; figurativ; cuvant invechit si reg.) a se ruina.
8. (reg.; despre bani) a stoarce.
9. (reg.; despre oameni) a strange, a aduna laolalta.
10. (reg.; despre lucruri de mancare; in forma: sturi) a lua fara mila, distrugand, rupand; a stinge.
11. (reg.; in forma: sturi) a fura.
1. (refl.; cuvant invechit si reg.) a se chinui; a se istovi.
2. (fig.; reg.; despre oameni; in forma: sturi) a chinui, a cauza o durere insuportabila, a seca, a epuiza (sufleteste).
3. (invechit si reg.) a nimici.
4. (reg.; despre fiinte) a stalci, a bate zdravan.
5. (regional) a muri.
6. (regional) a omori.
7. (refl.; figurativ; cuvant invechit si reg.) a se ruina.
8. (reg.; despre bani) a stoarce.
9. (reg.; despre oameni) a strange, a aduna laolalta.
10. (reg.; despre lucruri de mancare; in forma: sturi) a lua fara mila, distrugand, rupand; a stinge.
11. (reg.; in forma: sturi) a fura.
2Stori (-rắsc, -it), verb – (Banat) A disparea, a pieri.
Origine indoielnica.
Dupa Candrea, din limba latina *extorrêre.
Origine indoielnica.
Dupa Candrea, din limba latina *extorrêre.