Definitie Strigă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: StrigĂ, strigi, substantiv feminin
1. (În superstitii) Fiinta imaginara inchipuita ca o femeie care chinuieste copiii mici, ia mana de la vaci etcetera
2. Pasare rapitoare de noapte, de culoare galbena-roscata, cu pete brun-inchis, care se hraneste mai ales cu soareci (Tyto alba guttata).
3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemanatoare cu un cap de mort, care zboara numai in amurg si care, cand este prins, scoate un zgomot ascutit ca un strigat; cap-de-mort (Acherontia atropos). – Limba Latina Striga.

Varianta definitie 2: StrigĂ substantiv verifica cuvantul: lipitoare, papaluda, strigoaica, strigoaie.

Varianta definitie 3: StrigĂ substantiv
1. verifica cuvantul: cap-de-mort.
2. (ORNIT.; Tyto alba guttata) (regional) buha-cu-carpa, huhurez-de-casa.

Varianta definitie 4: Striga substantiv feminin, g.-d art. strigii; plural strigi

Varianta definitie 5: StrigĂ -gi f. 1) Fluture mare de noapte, care are pe spate pete albe, ce infatiseaza un cap de mort; fluture cap-de-mort; fluturele mortii. 2) Pasare rapitoare de noapte, cu penaj cenusiu-ruginiu, cu pete albe si brune-intunecate, care se hraneste, mai ales, cu soareci. 3) (in superstitii) Fiinta imaginara despre care se crede ca chinuie copii mici sau ca ia mana de la vaci. /<lat. striga

Varianta definitie 6: Striga (-gi), substantiv feminin –
1. Cucuvea (Stris flamnea). –
2. Fluture (Acherontia atropos). –
3. Vrajitoare, duh rau. – Mr. striga.
Limba Latina strῑga (Diez, Gramm., I, 21; Cihac, I, 266; Tiktin; REW 8308; conform Cihac, II, 705; Pascu, I, 161; Philippide, II, 655), conform limba albaneza štrigë „vrajitoare”; limba italiana strega. – Derivat strigoi, substantiv masculin (aparitie fantomatica); strigoaica (var. strigoaie), substantiv feminin (sufletul unei femei moarte care se transforma in fantoma); strigoaie (var. stirigoaie, stirigoaie, steregoaie), substantiv feminin (planta, Veratrum album); strigoias, substantiv masculin (fluture mic, Botys margaritalis).
Din rom. trebuie sa provina slov. štriga, štrigno, pol. strzyga, strzygonia (Candrea, Elemente, 409).