Stupiditate
Definitie, sens si explicatie
1Stupiditate, stupiditati, substantiv feminin
1. Însusirea de a fi stupid, lipsa de ratiune, prostie.
2. Fapta sau vorba de om stupid.
1. Însusirea de a fi stupid, lipsa de ratiune, prostie.
2. Fapta sau vorba de om stupid.
2Stupiditate, (2) stupiditati, substantiv feminin
1. Însusirea de a fi stupid, lipsa de ratiune; prostie.
2. Fapta sau vorba de om stupid; fraza lipsita de sens; ineptie, stupizenie. – Din franceza Stupidite, limba latina Stupiditas, -atis.
1. Însusirea de a fi stupid, lipsa de ratiune; prostie.
2. Fapta sau vorba de om stupid; fraza lipsita de sens; ineptie, stupizenie. – Din franceza Stupidite, limba latina Stupiditas, -atis.
3Stupiditate substantiv
1. verifica cuvantul: prostie.
2. gogomanie, natangie, neghiobie, nerozie, nesocotinta, prostie, (rar) netotie, (invechit si reg.) nataraie. (Mare - a spus.)
3. dobitocie, idiotenie, idiotie, imbecilitate, ineptie, neghiobie, nerozie, prostie, stupizenie, tampenie, (invechit) prostaticie. (Ce e - asta?)
4. verifica cuvantul: ab-surditate.
1. verifica cuvantul: prostie.
2. gogomanie, natangie, neghiobie, nerozie, nesocotinta, prostie, (rar) netotie, (invechit si reg.) nataraie. (Mare - a spus.)
3. dobitocie, idiotenie, idiotie, imbecilitate, ineptie, neghiobie, nerozie, prostie, stupizenie, tampenie, (invechit) prostaticie. (Ce e - asta?)
4. verifica cuvantul: ab-surditate.
4Stupiditate substantiv feminin, g.-d. art. stupiditatii; (fapte, vorbe) plural stupiditati
5Stupiditate -ati f. 1) Caracter stupid. 2) Vorba sau fapta stupida. [G.-d. Stupiditatii] /<fr. stupidite, limba latina stupiditas, -atis
6Stupiditate substantiv feminin
1. Însusirea de a fi stupid; tampenie, prostie, imbecilitate.
2. Fapta sau vorba de om stupid; fraza lipsita de continut. [Conform: franceza stupidite, limba latina stupiditas].
1. Însusirea de a fi stupid; tampenie, prostie, imbecilitate.
2. Fapta sau vorba de om stupid; fraza lipsita de continut. [Conform: franceza stupidite, limba latina stupiditas].
7Stupiditate substantiv feminin
1. insusirea de a fi stupid; tampenie, prostie, imbecilitate.
2. fapta, vorba de om stupid; exprimare lipsita de continut. (< franceza stupidite, limba latina stupiditas)
1. insusirea de a fi stupid; tampenie, prostie, imbecilitate.
2. fapta, vorba de om stupid; exprimare lipsita de continut. (< franceza stupidite, limba latina stupiditas)