Definitie Stînă -ne - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Stina (-ne), substantiv feminin – Asezare pastoreasca de vara. – Mr. stina, stane.
Sl. stana, „oprire”, de la stati, staną „a sta”, conform limba sarba:, cr. stan „coliba de pastor”, stanar „pastor”, rus. stan „statie” (Lambrior 103; Cihac, II, 361; Densusianu, Hlr., 282; Tiktin; Weigand, Jb., XVI, 228; Rosetti, GS, V, 158; Conev 60; Sandfeld 95).
Cuvintele limba slava (veche), perfect explicabile prin procedeele limba slava (veche), nu pot proveni din rom.; si este greu de crezut ca intilnirea lor cu rom. este intimplatoare.
Totusi, s-a accentuat dificultatea trecerii lui an › in, care se petrece numai in elementele mostenite din limba latina si care nu apare la elementele limba slava (veche), in afara de jupin, stapin, smintina si stinca, toate cuvinte considerate de origine incerta (conform Puscariu, Dacor., III, 278-94 si numerele noastre 4653 si 8133).
S-a incercat depasirea dificultatii, presupunind imprumutul din limba slava (veche) la o data mai veche (Lambrior; Densusianu), sau o asimilare care pare ciudata, cu -in, din romin, batrin si alte elemente limba latina (Skok, Arvih za Arbanašku Starinu, II, 339; ar fi trebuit sa existe si in taran).
În realitate ideea ca in ‹ an exista numai in elemente limba latina este falsa, conform limba turca: kantar › cintar, mgr. φράγγος › frinc; astfel ca evolutia aratata nu este pur si simplu o imposibilitate, ci o circumstanta a carei explicatie ne scapa.
Alte explicatii sint mai ipotetice: din dacicul *stana (Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 105; conform Pascu, I, 191; Philippide, II, 15; Puscariu, Lr., 176); din indoeurop. *sthana, prin intermediul persanului stana „sedere” (Densusianu, GS, I, 238; Puscariu, Dacor., III, 382; Cancel, Despre Romin, 77-9), desi un astfel de imprumut nu pare posibil istoriceste; dintr-un limba latina *saeptana (Giuglea, Dacor., II, 360; conform REW 7497).
Derivat stinas, substantiv masculin (pastor care are o stina).
Din rom. pare sa provina mag. esztena si sas. stinê; in schimb, limba neogreaca: στάνη si limba albaneza stan, care au fost prezentate uneori drept imprumuturi din rom., trebuie sa vina din limba slava (veche)