1
Substituție, substituții, substantiv feminin Substituire, înlocuire.
Prin specializare Fenomen prin care un atom sau un grup de atomi din molecula unui corp chimic compus este înlocuit prin alt atom sau grup de atomi, provenind de la un alt corp chimic.
Prin specializare (Matematică) înlocuire, într-o expresie matematică, a unui element sau a mai multor elemente prin alte elemente.
Metoda substituției = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații, care constă în a înlocui într-una din ele o necunoscută cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație a sistemului, și în a repeta aceeași operație până rămâne o singură ecuație cu o singură necunoscută.
Prin specializare Dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită, la moartea sa, bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu; dispoziție prin care este numit un al doilea moștenitor pentru cazul când primul, dintr-un motiv oarecare, nu va intra sau nu va accepta să intre în drepturile sale. [Variantă: (învechit) Substituțiune substantiv feminin] – Din franceză Substitution, latină Substitutio, -onis.
Prin specializare Fenomen prin care un atom sau un grup de atomi din molecula unui corp chimic compus este înlocuit prin alt atom sau grup de atomi, provenind de la un alt corp chimic.
Prin specializare (Matematică) înlocuire, într-o expresie matematică, a unui element sau a mai multor elemente prin alte elemente.
Metoda substituției = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații, care constă în a înlocui într-una din ele o necunoscută cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație a sistemului, și în a repeta aceeași operație până rămâne o singură ecuație cu o singură necunoscută.
Prin specializare Dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită, la moartea sa, bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu; dispoziție prin care este numit un al doilea moștenitor pentru cazul când primul, dintr-un motiv oarecare, nu va intra sau nu va accepta să intre în drepturile sale. [Variantă: (învechit) Substituțiune substantiv feminin] – Din franceză Substitution, latină Substitutio, -onis.
DEX – dicționarul explicativ
2
Substituție substantiv feminin Substituire, înlocuire.
Metoda substituției = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații algebrice, care constă în înlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuații cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație.
(Chimie) Înlocuirea unui atom sau a unui radical dintr-o moleculă printr-un alt atom sau prin alt radical.
(Lingvistică) Înlocuire a unui sunet prin altul.
Dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită la moartea sa bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu. [Genitiv -iei, variantă substituțiune substantiv feminin / conform franceză substitution, latină substitutio].
Metoda substituției = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații algebrice, care constă în înlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuații cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație.
(Chimie) Înlocuirea unui atom sau a unui radical dintr-o moleculă printr-un alt atom sau prin alt radical.
(Lingvistică) Înlocuire a unui sunet prin altul.
Dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită la moartea sa bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu. [Genitiv -iei, variantă substituțiune substantiv feminin / conform franceză substitution, latină substitutio].
DN – dicționar de neologisme
3
Substituție substantiv feminin substituire. o metoda ĩ = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații algebrice care constă în înlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuații cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație.
(chimie) înlocuirea unui atom sau a unui radical dintr- o moleculă printr-un alt atom sau prin alt radical.
(lingvistică) înlocuire a unui sunet prin altul.
dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită la moartea sa bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu. (< franceză substitution, latină substitutio)
(chimie) înlocuirea unui atom sau a unui radical dintr- o moleculă printr-un alt atom sau prin alt radical.
(lingvistică) înlocuire a unui sunet prin altul.
dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită la moartea sa bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu. (< franceză substitution, latină substitutio)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Substituție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat substituția (silabe -ți-a), genitiv-dativ articulat substituției; plural substituții, articulat substituțiile (silabe -ți-i-)
DOOM – dicționarul ortografic