Sudui
Definitie, sens si explicatie
1Sudui, sudui, verb Iv.
Intranzitiv si tranz. (Popular) A spune ocari la adresa cuiva; a injura. ♦ Tranzitiv (Înv. si reg.) A certa, a mustra, a dojeni. – Din limba maghiara Szidni.
Intranzitiv si tranz. (Popular) A spune ocari la adresa cuiva; a injura. ♦ Tranzitiv (Înv. si reg.) A certa, a mustra, a dojeni. – Din limba maghiara Szidni.
2Sudui verb verifica cuvantul: admonesta, certa, dascali, dojeni, dracui, insulta, injura, jigni, moraliza, mustra, ocari, ofensa, ultragia.
3Sudui verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular sudui, 3 singular si plural suduie, imperfect 3 singular suduia
4A sudui sudui pop. 1. intranzitiv A folosi in vorbire cuvinte necuviincioase; a injura.
2. tranzitiv 1) A trata cu sudalmi; a injura. 2) A trata cu reprosuri; a dojeni; a mustra. /<ung. szidni
Cuvintul, "sudui" vine de la cuvintul "suditi" din biblia in limba slavona, "ne sudi i sudim ne budesi, adica,
- "nu judeca si nu vei fi judecat".
2. tranzitiv 1) A trata cu sudalmi; a injura. 2) A trata cu reprosuri; a dojeni; a mustra. /<ung. szidni
Cuvintul, "sudui" vine de la cuvintul "suditi" din biblia in limba slavona, "ne sudi i sudim ne budesi, adica,
- "nu judeca si nu vei fi judecat".