1
Suficiență, suficiențe, substantiv feminin
1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare.
2. Încredere, mulțumire de sine exagerată; vanitate. [Pronunțat: -ci-en-] – Din italiană Sufficienza.
1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare.
2. Încredere, mulțumire de sine exagerată; vanitate. [Pronunțat: -ci-en-] – Din italiană Sufficienza.
DEX – dicționarul explicativ
2
Suficiență substantiv feminin
1. Faptul de a fi suficient; îndestulare.
2. Vanitate; îngâmfare ridicolă. [Pronume -ci-en-. / conform italiană sufficienza, franceză suffisance].
1. Faptul de a fi suficient; îndestulare.
2. Vanitate; îngâmfare ridicolă. [Pronume -ci-en-. / conform italiană sufficienza, franceză suffisance].
DN – dicționar de neologisme
3
Suficiență suficiențe feminin 1) Caracter suficient. 2) Atitudine suficientă; vanitate; aroganță. /<latină sufficientia, italiană sufficienza
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Suficiență substantiv feminin
1. faptul de a fi suficient; îndestulare.
2. vanitate; îngâmfare ridicolă. (< italiană sufficienza)
1. faptul de a fi suficient; îndestulare.
2. vanitate; îngâmfare ridicolă. (< italiană sufficienza)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Suficiență substantiv feminin (silabe -ci-en-), genitiv-dativ articulat suficienței; plural suficiențe
DOOM – dicționarul ortografic