Sughița
Definitie, sens si explicatie
1Sughița, sughit, verb I. Intranzitiv A scoate sughituri. [Prez. indicativ si: sughit] – Limba Latina popular Subgluttiare (= singultare).
2Sughita verb, indicativ prezent 1 singular sughit, 3 singular si plural sughita; ger. sughitand
3A Sughița sughit intranzitiv A scoate involuntar un sunet scurt, nearticulat, cauzat de contractia brusca a diafragmei; a scoate sughituri; a icni. - de frig. ♢ - de plans a plange foarte tare, cu sughituri. /<lat. subgluttiare
4Sughita (-t, at), verb – A scoate zgomote prin contractarea diafragmei. – Mr. suglit(are), megl. suglit(are.) Limba Latina subglŭttĭare (Cihac, I, 126; Densusianu, Hlr., 170; Puscariu 1682; Densusianu, Filologie, 448; Rew 7943; Tiktin), conform sicil. suggyttsari, calabr. sogliuttu, suggiuttu, roman. sulluttsare, sp. sollozar, port. soluçar.
Legatura cu singultĭāre (Philippide, Principii, 108) este anterioara rom.
Uz general (Alr, I, 84). – Derivat sughit, substantiv neutru (contractie a diafragmei insotita de zgomot; hohot).
Legatura cu singultĭāre (Philippide, Principii, 108) este anterioara rom.
Uz general (Alr, I, 84). – Derivat sughit, substantiv neutru (contractie a diafragmei insotita de zgomot; hohot).