Sumă
Definitie, sens si explicatie
1Sumă, sume, substantiv feminin
1. Rezultatul operatiei de adunare a unor numere, a unor cantitati sau a unor lucruri de acelasi fel; total. ♢ Suma aritmetica = rezultatul adunarii unui sir de numere luate in valoare absoluta.
Suma algebrica = rezultatul adunarii unor cantitati de acelasi fel, tinand seama de semnul lor. ♦ Cantitate totala, totalitate.
Cantitate de bani. ♢ Expresie A-si face suma = a agonisi atat cat crede ca ii trebuie.
Numar (mare); multime, sumedenie. – Din limba latina Summa, pol. Suma.
1. Rezultatul operatiei de adunare a unor numere, a unor cantitati sau a unor lucruri de acelasi fel; total. ♢ Suma aritmetica = rezultatul adunarii unui sir de numere luate in valoare absoluta.
Suma algebrica = rezultatul adunarii unor cantitati de acelasi fel, tinand seama de semnul lor. ♦ Cantitate totala, totalitate.
Cantitate de bani. ♢ Expresie A-si face suma = a agonisi atat cat crede ca ii trebuie.
Numar (mare); multime, sumedenie. – Din limba latina Summa, pol. Suma.
2Sumă substantiv
1. (Matematica) total. (- unei adunari.)
2. (invechit) seama. (I-a fost dator cu o - de bani.)
3. cantitate. (- bunurilor acumulate.)
4. verifica cuvantul: numar.
5. numar, (invechit) cisla. (- totala a vitelor.)
6. verifica cuvantul: totalitate.
7. verifica cuvantul: seama.
1. (Matematica) total. (- unei adunari.)
2. (invechit) seama. (I-a fost dator cu o - de bani.)
3. cantitate. (- bunurilor acumulate.)
4. verifica cuvantul: numar.
5. numar, (invechit) cisla. (- totala a vitelor.)
6. verifica cuvantul: totalitate.
7. verifica cuvantul: seama.
3Sumă substantiv verifica cuvantul: continut, cuprins, sumar, tabla de materii.
4Suma substantiv feminin, g.-d. art. sumei; plural sume
5Sumă -e f. 1) Ceea ce rezulta in urma adunarii mai multor elemente omogene; rezultatul unei adunari; total. - aritmetica. -a tuturor datelor. 2) Cantitate de bani. [G.-d. Sumei] /<lat. summa, limba germana Summe, limba italiana somma, limba franceza: somme
6Sumă substantiv feminin
1. (matematica) rezultatul adunarii a doi sau mai multi termeni; total.
2. anumita cantitate de bani.
3. numar (mare); multime. (< limba latina summa, limba germana Summe, dupa franceza somme)
1. (matematica) rezultatul adunarii a doi sau mai multi termeni; total.
2. anumita cantitate de bani.
3. numar (mare); multime. (< limba latina summa, limba germana Summe, dupa franceza somme)
7Suma (-me), substantiv feminin –
1. Cantitate, multime. –
2. Cantitate de bani. –
3. Rezultatul adunarii. – Varianta cuvant invechit soma, suma.
Limba Latina summa (Puscariu 1691).
Se considera drept imprumut tirziu (Tiktin), prin intermediul pol. suma (Candrea); dar existenta limba albaneza sumë (Philippide, Ii, 656), caracterul popular al der. sumedenie si prezenta lui soma din textele secolul Xvi pledeaza in favoarea transmiterii directe din limba latina Este sigura, pe de alta parte, ca acest cuvint a disparut din uzul popular si ca azi circula ca un cuvint cult.
Varianta soma nu paote fi limba italiana somma, daca se are in vedere datarea lui; suma reprezinta pronume din mag.
Derivat sumulita (var. sumusoara), substantiv feminin (cantitate mica); sumenenie, substantiv feminin (cantitate, multime, gramada), cu un sufix rar, dar conform prapadenie (seineanu), fumedenie (Puscariu, Conv. lit., Xxxv, 821), rubedenie (Tiktin; dupa Petrovici, Dacor., Vi, 338, in loc de *sudumenie, din sudum, sodom, explicatie care apare ca insuficienta); sumar, substantiv neutru, dupa franceza sommaire; sumarisi, verb (invechit, a aduna); insuma, verb (invechit, a culege, a aduna; a totatiza; a incorpora).
1. Cantitate, multime. –
2. Cantitate de bani. –
3. Rezultatul adunarii. – Varianta cuvant invechit soma, suma.
Limba Latina summa (Puscariu 1691).
Se considera drept imprumut tirziu (Tiktin), prin intermediul pol. suma (Candrea); dar existenta limba albaneza sumë (Philippide, Ii, 656), caracterul popular al der. sumedenie si prezenta lui soma din textele secolul Xvi pledeaza in favoarea transmiterii directe din limba latina Este sigura, pe de alta parte, ca acest cuvint a disparut din uzul popular si ca azi circula ca un cuvint cult.
Varianta soma nu paote fi limba italiana somma, daca se are in vedere datarea lui; suma reprezinta pronume din mag.
Derivat sumulita (var. sumusoara), substantiv feminin (cantitate mica); sumenenie, substantiv feminin (cantitate, multime, gramada), cu un sufix rar, dar conform prapadenie (seineanu), fumedenie (Puscariu, Conv. lit., Xxxv, 821), rubedenie (Tiktin; dupa Petrovici, Dacor., Vi, 338, in loc de *sudumenie, din sudum, sodom, explicatie care apare ca insuficienta); sumar, substantiv neutru, dupa franceza sommaire; sumarisi, verb (invechit, a aduna); insuma, verb (invechit, a culege, a aduna; a totatiza; a incorpora).