Suna
Definitie, sens si explicatie
1Suna, sun, verb I.
1. Intranzitiv A scoate, a produce, a emite anumite sunete. ♢ Expresie A suna a gol = a scoate sunete caracteristice unui vas care nu contine nimic. ♦ (Despre ceas) A marca timpul (prin batai mecanice). ♢ Expresie A-i suna (cuiva) ceasul (mortii sau de vesnicie) = a-i sosi cuiva clipa mortii. ♦ (Despre ape) A murmura, a susura. ♦ (Despre anumite obiecte, materiale etcetera) A fosni; a trosni, a pocni. ♦ (Despre vant) A suiera, a vajai. ♦ Tranzitiv (Popular) A scutura cu zgomot fraul (pentru a chema calul).
2. Intranzitiv (Despre cuvinte, cantece, glasuri) A se face auzit, a se auzi, a rasuna. ♢ Expresie A-i suna (cuiva) la (sau in) urechi (sau in auz) = a-si aminti obsesiv un fapt.
A nu-i suna (cuiva) bine la ureche = a nu-i placea (cuiva) ceea ce aude. ♦ (Rar; despre urechi) A tiui. ♦ Figurativ A-i starui in minte.
3. Intranzitiv (Despre locurile unde se produc zgomote) A rasuna.
4. Intranzitiv (Despre oameni) A canta dintr-un instrument muzical.
5. Intranzitiv A anunta, a vesti ceva prin sunete de clopot sau sufland intr-un instrument. ♦ Tranzitiv A chema (pe cineva) prin sonerie, telefon etcetera
6. Intranzitiv A fi formulat, exprimat; a glasui.
7. Reflexiv impers. (Rar) A se zvoni, a se auzi vorbindu-se despre ceva. – Limba Latina Sonare.
1. Intranzitiv A scoate, a produce, a emite anumite sunete. ♢ Expresie A suna a gol = a scoate sunete caracteristice unui vas care nu contine nimic. ♦ (Despre ceas) A marca timpul (prin batai mecanice). ♢ Expresie A-i suna (cuiva) ceasul (mortii sau de vesnicie) = a-i sosi cuiva clipa mortii. ♦ (Despre ape) A murmura, a susura. ♦ (Despre anumite obiecte, materiale etcetera) A fosni; a trosni, a pocni. ♦ (Despre vant) A suiera, a vajai. ♦ Tranzitiv (Popular) A scutura cu zgomot fraul (pentru a chema calul).
2. Intranzitiv (Despre cuvinte, cantece, glasuri) A se face auzit, a se auzi, a rasuna. ♢ Expresie A-i suna (cuiva) la (sau in) urechi (sau in auz) = a-si aminti obsesiv un fapt.
A nu-i suna (cuiva) bine la ureche = a nu-i placea (cuiva) ceea ce aude. ♦ (Rar; despre urechi) A tiui. ♦ Figurativ A-i starui in minte.
3. Intranzitiv (Despre locurile unde se produc zgomote) A rasuna.
4. Intranzitiv (Despre oameni) A canta dintr-un instrument muzical.
5. Intranzitiv A anunta, a vesti ceva prin sunete de clopot sau sufland intr-un instrument. ♦ Tranzitiv A chema (pe cineva) prin sonerie, telefon etcetera
6. Intranzitiv A fi formulat, exprimat; a glasui.
7. Reflexiv impers. (Rar) A se zvoni, a se auzi vorbindu-se despre ceva. – Limba Latina Sonare.
2Suna verb verifica cuvantul: afirma, auzi, bate, bocani, ciocani, pocani, spune, sopti, vorbi, zice, zvoni.
3Suna verb
1. a rasuna, a sufla. (Trambitele -.)
2. verifica cuvantul: bate.
3. a se auzi. (Clopotele - pana departe.)
4. verifica cuvantul: balangani.
5. (regional) a tingani. (- clopoteii.)
6. a trage. (Te rog sa - imediat clopotelul.)
7. verifica cuvantul: canta.
8. a tarai, a zbarnai. (- soneria, telefonul.)
9. verifica cuvantul: fosni.
10. verifica cuvantul: clipoci.
11. verifica cuvantul: tiui.
1. a rasuna, a sufla. (Trambitele -.)
2. verifica cuvantul: bate.
3. a se auzi. (Clopotele - pana departe.)
4. verifica cuvantul: balangani.
5. (regional) a tingani. (- clopoteii.)
6. a trage. (Te rog sa - imediat clopotelul.)
7. verifica cuvantul: canta.
8. a tarai, a zbarnai. (- soneria, telefonul.)
9. verifica cuvantul: fosni.
10. verifica cuvantul: clipoci.
11. verifica cuvantul: tiui.
4Suna verb, indicativ prezent 1 singular sun, 3 singular si plural suna, perf. substantiv 1 singular sunai; ger. sunand
5A Suna sun
1. intranzitiv 1) A produce un sunet zuruitor. Clopotelul suna. ♢ Suna a gol a scoate sunete inabusite, caracteristice unui vas desert. A-i - (cuiva) doagele a fi batran si ramolit. A-i - cuiva scandura, a-i - cuiva ceasul (mortii sau De vesnicie) a-i veni cuiva vremea sa moara. 2) A se face auzit. Valea suna. ♢ A-i - cuiva la (sau In) urechi a starui in auzul cuiva; a-si aminti obsesiv (un fapt). A nu-i - (cuiva) bine la ureche a nu-i placea cuiva ceea ce aude. 3) (despre urechi) A produce falsa senzatie a unui sunet ascutit si prelung. Îmi suna urechea dreapta. 4) rar (despre persoane) A scoate (dintr-un instrument muzical) sunete armonice; a canta. - din bucium. 5) A fi formulat in cuvinte; a glasui. 6) reg.
A intra in legatura telefonica; a telefona.
2. tranzitiv A anunta ceva cu ajutorul unor sunete speciale. - alarma. - desteptarea. /<lat. sonare
1. intranzitiv 1) A produce un sunet zuruitor. Clopotelul suna. ♢ Suna a gol a scoate sunete inabusite, caracteristice unui vas desert. A-i - (cuiva) doagele a fi batran si ramolit. A-i - cuiva scandura, a-i - cuiva ceasul (mortii sau De vesnicie) a-i veni cuiva vremea sa moara. 2) A se face auzit. Valea suna. ♢ A-i - cuiva la (sau In) urechi a starui in auzul cuiva; a-si aminti obsesiv (un fapt). A nu-i - (cuiva) bine la ureche a nu-i placea cuiva ceea ce aude. 3) (despre urechi) A produce falsa senzatie a unui sunet ascutit si prelung. Îmi suna urechea dreapta. 4) rar (despre persoane) A scoate (dintr-un instrument muzical) sunete armonice; a canta. - din bucium. 5) A fi formulat in cuvinte; a glasui. 6) reg.
A intra in legatura telefonica; a telefona.
2. tranzitiv A anunta ceva cu ajutorul unor sunete speciale. - alarma. - desteptarea. /<lat. sonare
6Suna (-n, -at), verb –
1. A produce un sunet. –
2. A cinta la un instrument. –
3. A marca timpul (cu privire la ceas). –
4. A spune, a rasuna. –
5. A se face auzit, a umbla vorba. –
6. A apasa pe sonerie, a chema. –
7. A insinua, a sugera. –
8. (Refl.) A se spune, a se sti, a se cunoaste. – Mr. asun(are), megl. sun(ari).
Limba Latina sǒnāre (Cihac, I, 271; Puscariu 1694; Rew 8087), conform vegl. sonuar, limba italiana sonare, prov., cat., sp. sonar,, franceza sonner, port. soar. – Derivat sun, substantiv neutru (invechit, sunet), probabil din limba latina sonus (Tiktin; Candrea; conform Rew 8090), sau deverbal; sunator, adjectiv (care suna, sonor; varietate de mere); sunatoare, substantiv feminin (pojarnita, Staphylea pinnata), omonimul lui sunatoare ‹ sanatoare; sunet, substantiv neutru, din limba latina sǒnitŭs (Puscariu 1695; Rew 8089; Rosetti, I, 159), sau cu sufix -et, conform tunet, muget, racnet etcetera; rasuna, verb, dupa franceza resonner; rasunator, adjectiv (care rasuna); rasunet, substantiv neutru (sunet puternic; bubuit; zgomot, rumoare).
Derivat din franceza sonata, substantiv feminin; sonerie, substantiv feminin; sonet, substantiv neutru; sonor, adjectiv ; sonoritate, substantiv feminin; sonoriza, verb
1. A produce un sunet. –
2. A cinta la un instrument. –
3. A marca timpul (cu privire la ceas). –
4. A spune, a rasuna. –
5. A se face auzit, a umbla vorba. –
6. A apasa pe sonerie, a chema. –
7. A insinua, a sugera. –
8. (Refl.) A se spune, a se sti, a se cunoaste. – Mr. asun(are), megl. sun(ari).
Limba Latina sǒnāre (Cihac, I, 271; Puscariu 1694; Rew 8087), conform vegl. sonuar, limba italiana sonare, prov., cat., sp. sonar,, franceza sonner, port. soar. – Derivat sun, substantiv neutru (invechit, sunet), probabil din limba latina sonus (Tiktin; Candrea; conform Rew 8090), sau deverbal; sunator, adjectiv (care suna, sonor; varietate de mere); sunatoare, substantiv feminin (pojarnita, Staphylea pinnata), omonimul lui sunatoare ‹ sanatoare; sunet, substantiv neutru, din limba latina sǒnitŭs (Puscariu 1695; Rew 8089; Rosetti, I, 159), sau cu sufix -et, conform tunet, muget, racnet etcetera; rasuna, verb, dupa franceza resonner; rasunator, adjectiv (care rasuna); rasunet, substantiv neutru (sunet puternic; bubuit; zgomot, rumoare).
Derivat din franceza sonata, substantiv feminin; sonerie, substantiv feminin; sonet, substantiv neutru; sonor, adjectiv ; sonoritate, substantiv feminin; sonoriza, verb