Definitie Supleant -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Supleant, -Ă, supleanti, -te, substantiv masculin si feminin:, adjectiv
1. Substantiv masculin si feminin: Suplinitor. ♦ (În vechea organizare judecatoreasca) Judecator care ocupa prima treapta in magistratura si care avea anumite atributii secundare sau intra in compunerea completelor de judecata in cauze de importanta mai mica.
2. Adjectiv (Iesit din uz; in sintagma) Membru supleant = membru ales sau numit intr-un comitet, intr-o comisie, intr-un organ (de partid sau de stat) etcetera, care putea inlocui pe titular si care avea drept de vot consultativ. [Pronuntat: -ple-ant] – Din franceza Suppleant.

Varianta definitie 2: Supleant substantiv verifica cuvantul: loctiitor, substitut.

Varianta definitie 3: Supleant s., adjectiv verifica cuvantul: inlocuitor, suplinitor.

Varianta definitie 4: Supleant substantiv masculin (silabe -ple-), plural supleanti

Varianta definitie 5: Supleant -ta (-ti, -te) m. si f. 1) inv.
Judecator de rang inferior (cu atributii de mica importanta). 2) Persoana care suplineste temporar pe cineva intr-o functie. ♢ Membru - membru ales (sau numit) intr-un organ de stat, intr-un comitet, care poate inlocui pe titular, avand drept de vot consultativ. [Silabe -ple-ant] /<fr. suppleant

Varianta definitie 6: Supleant, -Ă substantiv masculin si feminin: (În trecut) Judecator care detinea prima treapta ierarhica in magistratura. ♦ Suplinitor. adjectiv Membru supleant = membru al unui organ de partid sau de stat care exercita atributiile titularului in lipsa lui, avand drept de vot consultativ. [Pronume -ple-ant. / < franceza suppleant].

Varianta definitie 7: Supleant, -Ă I. s. m. f., adjectiv suplinitor.
II. adjectiv membru - = membru al unui organ de partid sau de stat care exercita atributiile titularului in lipsa lui, avand drept de vot consultativ (azi neuzitat).
III. substantiv masculin (in trecut) judecator care detinea prima treapta ierarhica in magistratura. (< franceza suplleant)