1
Mărime, mărimi, substantiv feminin
1. Însușirea de a fi mare; întindere, dimensiune, cantitate, volum.
Talie, statură.
Proporție, valoare.
Importanță, însemnătate, gravitate.
(Fizică) Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un șir.
Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeași valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date. (Astronomie); Mărime stelară = măsură a strălucirii unui astru; magnitudine.
(Matematică) Fiecare dintre elementele unei mulțimi abstracte atașate unui spațiu geometric cu una sau mai multe dimensiuni și având o structură algebrică independentă de sistemul de coordonate utilizat în acest spațiu.
2. Durată.
3. Strălucire, grandoare; glorie, faimă.
Loc de frunte într-o anumită ierarhie; funcție sau situație înaltă, rang, demnitate; (concretizat) persoană care deține un rol important în ierarhia socială; demnitar, fruntaș.
4. (Învechit) Noblețe sufletească, mărinimie.
5. (Învechit) Mândrie, aroganță, trufie. – Mare + sufix -ime.
1. Însușirea de a fi mare; întindere, dimensiune, cantitate, volum.
Talie, statură.
Proporție, valoare.
Importanță, însemnătate, gravitate.
(Fizică) Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un șir.
Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeași valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date. (Astronomie); Mărime stelară = măsură a strălucirii unui astru; magnitudine.
(Matematică) Fiecare dintre elementele unei mulțimi abstracte atașate unui spațiu geometric cu una sau mai multe dimensiuni și având o structură algebrică independentă de sistemul de coordonate utilizat în acest spațiu.
2. Durată.
3. Strălucire, grandoare; glorie, faimă.
Loc de frunte într-o anumită ierarhie; funcție sau situație înaltă, rang, demnitate; (concretizat) persoană care deține un rol important în ierarhia socială; demnitar, fruntaș.
4. (Învechit) Noblețe sufletească, mărinimie.
5. (Învechit) Mândrie, aroganță, trufie. – Mare + sufix -ime.
DEX – dicționarul explicativ
2
Mărime mărimi feminin 1) Valoarea dimensională a unui obiect; ceea ce se poate măsura sau calcula. Mărimea casei. mărime naturală. 2) Interval de timp în care se petrece sau durează ceva; durată. 3) Dimensiunile după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte sau de încălțăminte. 4) Ceea ce impresionează, trezind respect și admirație. 5) Loc de frunte într-o ierarhie. 6) învechit Larghețe sufletească; generozitate; mărinimie. 7): mărime stelară intensitatea strălucirii unui astru. [Genitiv-dativ Mărimii] /mare + sufix -ime
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Mărime substantiv feminin, genitiv-dativ articulat mărimii; plural mărimi
DOOM – dicționarul ortografic