Supăra
Definitie, sens si explicatie
1Supăra, supar, verb I.
1. Reflexiv si tranz.
A avea sau a provoca cuiva o neplacere; a (se) mahni, a (se) necaji, a (se) amari, a (se) intrista.
2. Tranzitiv A stingheri, a incomoda, a deranja, a stanjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizica usoara); a jena.
3. Reflexiv si tranz.
A (se) intarata, a (se) mania, a (se) irita. – Limba Latina Superare „a intrece”, „a invinge”.
1. Reflexiv si tranz.
A avea sau a provoca cuiva o neplacere; a (se) mahni, a (se) necaji, a (se) amari, a (se) intrista.
2. Tranzitiv A stingheri, a incomoda, a deranja, a stanjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizica usoara); a jena.
3. Reflexiv si tranz.
A (se) intarata, a (se) mania, a (se) irita. – Limba Latina Superare „a intrece”, „a invinge”.
2A (se) supara antonim: a (se) impaca
3Supăra verb verifica cuvantul: asupri, bate, birui, conjura, cotropi, exploata, implora, invada, impila, impovara, incalca, infrange, intrece, invinge, napadi, napastui, oprima, oropsi, persecuta, plictisi, prigoni, satura, tiraniza, urgisi, uri.
4Supăra verb
1. (popular si familiar) a se burzului, (prin Moldova) a(-i) banui, (Transilvania) a se spulbera, (familiar) a se imbufna, a se zborsi, (familiar figurativ) a se zbarli, (argotic) a se sucari. (S-a - tare pe el.)
2. verifica cuvantul: certa.
3. verifica cuvantul: inciuda.
4. verifica cuvantul: mahni.
5. verifica cuvantul: nemultumi.
6. verifica cuvantul: enerva.
7. verifica cuvantul: deranja.
8. a se ofensa, (livr. si familiar) a se ofusca, (familiar figurativ) a se sifona. (Ce te-ai - asa?!)
9. verifica cuvantul: jena.
10. verifica cuvantul: chinui.
1. (popular si familiar) a se burzului, (prin Moldova) a(-i) banui, (Transilvania) a se spulbera, (familiar) a se imbufna, a se zborsi, (familiar figurativ) a se zbarli, (argotic) a se sucari. (S-a - tare pe el.)
2. verifica cuvantul: certa.
3. verifica cuvantul: inciuda.
4. verifica cuvantul: mahni.
5. verifica cuvantul: nemultumi.
6. verifica cuvantul: enerva.
7. verifica cuvantul: deranja.
8. a se ofensa, (livr. si familiar) a se ofusca, (familiar figurativ) a se sifona. (Ce te-ai - asa?!)
9. verifica cuvantul: jena.
10. verifica cuvantul: chinui.
5Supara verb, indicativ prezent 1 singular supar, 3 singular si plural supara
6A supăra supar tranzitiv 1) A face sa se supere; a mania. 2) A nu lasa sa lucreze normal sau sa se odihneasca in liniste. 3) (despre incaltaminte si despre imbracaminte) A incomoda la miscare. Ma supara un pantof. /<lat. superare
7A se supăra ma supar intranzitiv A-si manifesta nemultumirea (fata de actiunile sau vorbele cuiva) printr-o atitudine rezervata sau ostila; a se mania. ♢ - foc a se supara foarte tare. /<lat. superare
8Supara (-r, -at), verb
1. (Înv.) A intrece, a obosi, a invinge: pe unii i-au suparat cu pedeapsa (N. Costin); suparat de strainatate (S. Ludescu). –
2. A impovara, a ingreuna. –
3. A stingheri. –
4. A necaji, a amari. –
5. A plictisi, a uri. –
6. (Refl., cuvant invechit) A se plictisi, a se obosi, a nu mai putea. –
7. (Refl.) a se infuria, a se intarita, a se inversuna. – Mr. supar(are) „a-si ride de”.
Limba Latina sŭpĕrāre „a depasi, a intrece” (Cipariu, Gram., 33; Cihac, I, 19; Philippide, Principii, 48; seineanu, Semasiol., 126; Puscariu 1096; Pascu, I, 164; Rew 8458; Bogrea, Dacor., Iii, 415), conform limba italiana soprare, prov., cat., sp., port. sobrar.
Din sensul de „a intrece” s-a dezvoltat cel de „a lua prea mult in seama” sau „a avea mai mult decit se poate suporta”; conform pentru evolutia semantica franceza outrer „a trece mai departe” si „a insulta” (Candrea), franceza exceder „a intrece” si „a obosi”, ca si asupri.
Celelalte explicatii nu sint convingatoare din limba slava (veche) sąprĭ „adversar” (Miklosich, Slaw.
Elem., 48; Cihac, Ii, 380); din rut. supra „cearta” (Domaschke 114), de la un rut. *suprati „care din nefericire nu a putut fi intilnit” (Byhan 341); de la asupra (Cretu 372).
Derivat supar, substantiv neutru (invechit, oboseala, truda, necaz, chin); suparacios, adjectiv (care se supara; stingheritor); suparaciune, substantiv feminin (boala la oi; conform cotonogeala); suparalnic (var. suparelnic), adjectiv (iritabil, irascibil); suparare, substantiv feminin (necaz, neplacere, belea; amaraciune, contrarietate; tristete; Trans., epilepsie); suparator, adjectiv (care supara, neplacut, stingheritor); nesuparat, adjectiv (liber, nestinjenit).
1. (Înv.) A intrece, a obosi, a invinge: pe unii i-au suparat cu pedeapsa (N. Costin); suparat de strainatate (S. Ludescu). –
2. A impovara, a ingreuna. –
3. A stingheri. –
4. A necaji, a amari. –
5. A plictisi, a uri. –
6. (Refl., cuvant invechit) A se plictisi, a se obosi, a nu mai putea. –
7. (Refl.) a se infuria, a se intarita, a se inversuna. – Mr. supar(are) „a-si ride de”.
Limba Latina sŭpĕrāre „a depasi, a intrece” (Cipariu, Gram., 33; Cihac, I, 19; Philippide, Principii, 48; seineanu, Semasiol., 126; Puscariu 1096; Pascu, I, 164; Rew 8458; Bogrea, Dacor., Iii, 415), conform limba italiana soprare, prov., cat., sp., port. sobrar.
Din sensul de „a intrece” s-a dezvoltat cel de „a lua prea mult in seama” sau „a avea mai mult decit se poate suporta”; conform pentru evolutia semantica franceza outrer „a trece mai departe” si „a insulta” (Candrea), franceza exceder „a intrece” si „a obosi”, ca si asupri.
Celelalte explicatii nu sint convingatoare din limba slava (veche) sąprĭ „adversar” (Miklosich, Slaw.
Elem., 48; Cihac, Ii, 380); din rut. supra „cearta” (Domaschke 114), de la un rut. *suprati „care din nefericire nu a putut fi intilnit” (Byhan 341); de la asupra (Cretu 372).
Derivat supar, substantiv neutru (invechit, oboseala, truda, necaz, chin); suparacios, adjectiv (care se supara; stingheritor); suparaciune, substantiv feminin (boala la oi; conform cotonogeala); suparalnic (var. suparelnic), adjectiv (iritabil, irascibil); suparare, substantiv feminin (necaz, neplacere, belea; amaraciune, contrarietate; tristete; Trans., epilepsie); suparator, adjectiv (care supara, neplacut, stingheritor); nesuparat, adjectiv (liber, nestinjenit).