Surghiun
Definitie, sens si explicatie
1Surghiun, (1) surghiunuri, substantiv neutru (2) surghiuni, substantiv masculin
1. Substantiv neutru: Surghiunire, exil, deportare. ♦ Stare, situatie de exilat, de proscris; figurat: pribegie, instrainare.
2. (Înv.) Substantiv masculin Surghiunit. – Din limba turca: Sürgün.
1. Substantiv neutru: Surghiunire, exil, deportare. ♦ Stare, situatie de exilat, de proscris; figurat: pribegie, instrainare.
2. (Înv.) Substantiv masculin Surghiunit. – Din limba turca: Sürgün.
2Surghiun substantiv
1. verifica cuvantul: exil.
2. deportare.
1. verifica cuvantul: exil.
2. deportare.
3Surghiun adjectiv , substantiv verifica cuvantul: alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit.
4Surghiun (persoana) substantiv masculin, plural surghiuni
5Surghiun (exil) substantiv neutru, plural surghiunuri
6Surghiun -uri n. inv. 1) Masura represiva constand in expulzarea din tara sau din locul de trai a unei persoane care s-a facut vinovata fata de puterea de stat; exil; expulzare; deportare. 2) Stare a unei persoane expulzate din tara sau din locul de trai. [Silabe -ghiun] /<turc. sürgün
7Surghiun (-nuri), substantiv neutru – Deportare, exil.
Varianta Mold. surgun.
Mr. surghiune, megl. surghiun.
Limba Turca: sürgün (Roesler 603; seineanu, Ii, 329; Lokotsch 1950), cf limba neogreaca: σουργούνια, limba albaneza sürgün, bulgara sjurgjun. – Derivat surghiuni, verb (a exila); surghiunie, substantiv feminin (deportare); surgunlic, substantiv neutru (invechit, exil), din limba turca: sürgünlik.
Varianta Mold. surgun.
Mr. surghiune, megl. surghiun.
Limba Turca: sürgün (Roesler 603; seineanu, Ii, 329; Lokotsch 1950), cf limba neogreaca: σουργούνια, limba albaneza sürgün, bulgara sjurgjun. – Derivat surghiuni, verb (a exila); surghiunie, substantiv feminin (deportare); surgunlic, substantiv neutru (invechit, exil), din limba turca: sürgünlik.