Surpriză
Definitie, sens si explicatie
1Surpriză, surprize, substantiv feminin
1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere.
2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul sau neasteptat, neprevazut. ♦ Ceea ce provoaca o bucurie neasteptata, o placere; (concretizat) dar, cadou. – Din franceza Surprise.
1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere.
2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul sau neasteptat, neprevazut. ♦ Ceea ce provoaca o bucurie neasteptata, o placere; (concretizat) dar, cadou. – Din franceza Surprise.
2Surpriză substantiv
1. verifica cuvantul: uimire.
2. (invechit) surprindere. (-ele calatoriei.)
3. verifica cuvantul: cadou.
1. verifica cuvantul: uimire.
2. (invechit) surprindere. (-ele calatoriei.)
3. verifica cuvantul: cadou.
3Surpriza substantiv feminin, plural surprize
4Surpriză -e f. 1) Lucru surprinzator; fapt care surprinde. Calatorie fara -e. 2) Emotie (pozitiva) provocata cuiva prin surprindere. 3) Cadou acordat cuiva prin surprindere. [G.-d. Surprizei; Sil. Sur-pri-] /<fr. surprise
5Surpriză substantiv feminin
1. Actiune prin care iei pe cineva pe neasteptate, pe nepregatite; surprindere, intamplare neasteptata, neprevazuta. ♦ Placere, bucurie neasteptata facuta cuiva; (concr.) cadou neasteptat oferit cuiva.
2. Mirare, uimire. [< franceza surprise].
1. Actiune prin care iei pe cineva pe neasteptate, pe nepregatite; surprindere, intamplare neasteptata, neprevazuta. ♦ Placere, bucurie neasteptata facuta cuiva; (concr.) cadou neasteptat oferit cuiva.
2. Mirare, uimire. [< franceza surprise].
6Surpriză substantiv feminin
1. faptul de a lua pe cineva prin surprindere; intamplare neasteptata, neprevazuta. ♢ placere, bucurie neasteptata facuta cuiva; cadou.
2. mirare, uimire. (< franceza surprise)
1. faptul de a lua pe cineva prin surprindere; intamplare neasteptata, neprevazuta. ♢ placere, bucurie neasteptata facuta cuiva; cadou.
2. mirare, uimire. (< franceza surprise)