Suspiciune
Definitie, sens si explicatie
1Suspiciune, suspiciuni, substantiv feminin Lipsa de incredere in cineva, indoiala in ceea ce priveste corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intentiilor cuiva; banuiala, neincredere. [Pronuntat: -ci-u-] – Din franceza Suspicion, limba latina Suspicio, -onis.
2Suspiciune substantiv banuiala, neincredere, (livresc) circumspectie, incredulitate, (popular) prepus, (prin Moldova) banat, (prin Banat) beda, (invechit) prepunere. (O atitudine de continua -.)
3Suspiciune substantiv feminin (silabe -ci-u-), g.-d. art. suspiciunii; plural suspiciuni
4Suspiciune -i f. 1) Atitudine care denota neincredere in autenticitatea unui lucru sau in onestitatea unei persoane; banuiala. A avea -i. 2) Lipsa de incredere. [G.-d. Suspiciunii; Sil. -ci-u-] /<lat. suspicio, -onis, limba franceza: suspicion
5Suspiciune substantiv feminin Banuiala, presupunere; neincredere. [Pronume -ci-u-. / conform franceza suspicion, limba italiana suspicione, limba latina suspicio].
6Suspiciune substantiv feminin nesiguranta, indoiala privind corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intentiilor cuiva; banuiala, neincredere. (< franceza suspicion, limba latina suspicio)