Definitie Sărac -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SĂrac, -Ă, saraci, -ce, adjectiv
1. (Adesea substantivat) Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vietii; sarman, nevoias. ♢ Expresie Sarac si curat, se spune despre cei care prefera sa ramana saraci (1) decat sa se imbogateasca prin mijloace incorecte. ♦ (Substantivat) Cersetor. ♦ (Despre lucruri) Care reflecta saracia; saracacios.
2. (Despre tari, orase) Lipsit de bunuri materiale (mai ales naturale), populat cu oameni putin avuti. ♦ (Despre sol, terenuri) Care este putin productiv; neroditor.
3. (Mai ales cu determinari introduse p. prep. „de”) Lipsit de..., fara... ♢ Locutiune adjectiv Sarac cu duhul = lipsit de inteligenta, de spirit; prost. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „in”) Care poseda ceva in cantitate nesatisfacatoare. ♦ Care este in cantitate mica, putin, insuficient. ♦ (Despre limba) Care are vocabular redus, care poseda insuficiente mijloace de exprimare. ♦ Figurativ Lipsit de continut; inexpresiv.
Stil sarac.
4. (Despre surse de lumina) Lipsit de intensitate; slab.
5. (Despre plante, vegetatie) Lipsit de vigoare, pipernicit, firav.
6. Lipsit de fast, modest, simplu; banal, mediocru.
7. (Exprima compatimire fata de cineva sau ceva) Biet, sarman, nenorocit, saracan. [Varianta: (popular) Sireac, -a adjectiv ] – Din bulgara, scr. Sirak.

Varianta definitie 2: Sarac antonim: avut, bogat, manos, opulent

Varianta definitie 3: SĂrac adjectiv , substantiv verifica cuvantul: orfan, vaduv.

Varianta definitie 4: SĂrac substantiv verifica cuvantul: cersetor, milog.

Varianta definitie 5: SĂrac adjectiv , substantiv
1. adjectiv , substantiv calic, necajit, nevoias, oropsit, sarman, (livresc) mizer, (rar) mofluz, (invechit si popular) neajuns, neavut, pirpiriu, (popular si familiar) nepricopsit, (popular) saracan, (invechit si reg.) misel, slabanog, (regional) misaricios, oarfan, obielos, pamantit, (Ban.) bedas, (invechit) measer, neputernic, neputincios, siromah, (familiar, figurativ si depr.) paduchios. (E un biet om - care trebuie ajutat.)
2. adjectiv verifica cuvantul: biet.
3. adjectiv verifica cuvantul: saracacios.
4. adjectiv modest, saracacios, simplu. ( O nunta -.)
5. adjectiv verifica cuvantul: sterp.
6. adjectiv verifica cuvantul: insuficient.
7. adjectiv redus. (Are un vocabular -.)
8. adjectiv verifica cuvantul: slab.
9. adjectiv verifica cuvantul: comun.

Varianta definitie 6: Sarac adjectiv m., plural saraci; f. singular saraca, plural sarace

Varianta definitie 7: SĂrac -ca (-ci, -ce) 1) si substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existenta; sarman; nevoias; mizer. ♢ La cel - nici boii nu trag se spune despre cineva caruia nu-i merge, care sufera esecuri in orice intreprindere. 2) si figurativ Care nu are in masura suficienta ceea ce trebuie; gol. Ținut -. 3) si substantival Care trezeste mila; vrednic de mila; biet; nenorocit; sarman. -cii sinistrati! ♢ -cul de mine (de tine) bietul de mine (de tine). /<sl. siraku

Varianta definitie 8: Sarac (saraca), adjectiv –
1. Nevoias, sarman. –
2. Amarit, nenorocit. –
3. Redus, meschin. –
4. Orfan. – Varianta sireac.
Sl. sirakŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 44; Cihac, II, 326; Phlippide, II, 732; C. C. Giurescu, R. istorica, XIII, 23-43), conform bulgara, limba sarba: sirak „orfan”. – Derivat saracan, substantiv masculin (sarac); aracan (var. ara, ira), interjectie (vai), forma abreviata de la sarac (de mine), conform Graur, BL, IV, 110-2; saracacios, adjectiv (sarac, umil); saracesc, adjectiv (saracacios); saraceste, adverb (ca saracii); saraci, verb (a deveni sarac, a se ruina; a lasa pe cineva fara resurse, a priva; a compatimi); saracie, substantiv feminin (mizerie; lipsa, amaraciune; cu prep. de, in functie adjectiv , nenorocit, prapadit); saracila, substantiv masculin (porecla pentru un sarac; calic); saracime, substantiv feminin (multime de saraci).
Din rom. provine rut. saraka (Miklosich, Fremdw., 124).